Politic

Ziua maghiarimii şi Crimeea

Sorin Ovidiu Bălan

De regulă, nu sunt unul dintre cei care înghite din prima, pe nemestecate, tot felul de inepţii naţionaliste, menite numai să provoace îngrijorare printre oamenii mai creduli şi, implicit, sî aducă voturi celor care le propagă: „Votaţi-mă, căci ţărişoara este în pericol”. Nu cred că de fiecare dată când câte un bezmetic de prin Miercurea Ciuc, vopseşte nişte tricouri cu caricaturi care-l reprezintă pe Avram Iancu spânzurat, sau câte un maghiar care cu ceva mai multă palincă în cap îşi atârnă la poartă steagul câte unui ţinut existent numai în mintea lui şi a celor câţiva tovarăşi de pahar, ţărişoara este în pericol şi siguranţa naţională grav afectată. Cred în patriotism, în iubirea pe care o datorez, ca orice român, ţării mele. Dar nu cred că patria mea este atât de slabă încât să se sperie de orice vopsitor de tricouri sau de orice atârnător de drapele cu cine ştie ce semnificaţii. În plus, m-am născut şi am crescut într-un oraş port la Dunăre, Brăila, un oraş cosmopolit, în care s-au revărsat toate naţiile Levantului şi ale Occidentului. Un oraş în care, aşa cum spunea Panait Istrati,” naţiile au venit să găsească pământ şi pace.” Am crescut împreună cu copii aparţinând tutror acestor naţii. În clasa mea de la liceu, dacă strigai catalogul, era ca şi cum ai fi făcut apelul la Turnul Babel. Turci, armeni, greci, albanezi, bulgari, evrei, dar şi polonezi, unguri, sârbi, nemţi, italieni. Cu toţii am crescut la fel, ne-am îndrăgostit la fel, am suferit la fel. Atunci am învăţat că suntem la fel. Am învăţat să ne iubim şi să ne respectăm.

De aceea, de fiecare dată când venea 15 martie, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, mă mirau un pic arţăgoşenia şi încrâncenarea care caracteriza manifestările, altminteri fireşti. Încrâncenare atât din partea celor care celebrau ziua, a magiarilor de la noi, dar şi a noastră, a românilor. Ce dacă intonează imnul Ungariei? E ţara lor, totuşi. Şi ce dacă arborează un steag? Ce dacă joacă ceardaş? Ce dacă prepară un gulaş? Pot un dans, o mâncare şi un steag să destabilizeze o ţară? Aşa gândeam în fiecare an de 15 martie şi îmi aminteam de petrecerile de la zilele de naştere ale colegilor mei de liceu, unde mâncam şi gulaş, şi alivenci, şi baclavale, şi sarailii, şi sarmale, şi ştiucă umplută şi dansam şi ceardş, şi geamparale, şi blues, iar fele se străduiau să imite în dans baiaderele.

Anul acesta însă, nu am mai gândit la fel. Ba, mai mult, analizele liniştitoare de genul: „este an electoral în Ungaria şi încearcă fiecare partid să-i atragă de partea lui pe cei 100.000 de etnici maghiari din România care au dublă cetăţenie, deci şi drept de vot” nu mă mai fac să fiu liniştit.

De ce însă această îngrijorare, de vreme ce nici de data asta nu s-a petrecut nimic deosebit. Tot imnul Ungariei, tot steaguri maghiare, tot cai, tot politicieni din ţara vecină alături de cei din UDMR în căutare de voturi, tot discursuri cu tentă naţionalistă.

Răspunsul este foarte simplu. Pentru că anul acesta nu mai este ca în ceilalţi ani. La graniţa de Nord a României,  miroase rău de tot a praf de puşcă. Ieri, a avut loc un act de o gravitate excepţională, în dispreţ total al dreptului internaţional şi al tratatelor. Printr-un simulacru de referendum, vegeat de militari ruşi, Crimeea a decis să se rupă de Ucraina. Culmea, tratul din 1992 care garanta integritatea şi suveranitatea Ucrainei, semnat inclusiv de Rusia, a fost semnat fix la Budapesta. Este cert că Rusia nu se va opri aici. Vulcani latenţi, cum sunt Transnistria, Osetia, vor izbucni în curând.

În acest condiţii, orice referire la integritatea statului român, are o cu totul altă conotaţie şi ea trebuie sancţionată imediat.

Dacă scandalul cărnii de porc stricate ţine de sigurnţa naţională, atunci discursurile, unele chiar ale oficialilor magiari, care pun sub semnul întrebării integritatea statului român şi pretenţiile aberante rostite în gura mare chiar în centrul României, de ce anume ţin?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

code

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.