Social

Viitoarele mămici din Alexandria se tem de un eventual eşec la naştere

Una din replicile primite de mămici în sala de travaliu: “dacă ţi-a plăcut când ai făcut copilul, acum suportă”

Spitale în faliment, săli de operaţie închise, medici descurajaţi, pacienţi obligaţi să-şi cumpere medicamente cumplit de scumpe. Am putea fi tentaţi să dăm vina doar pe criză, însă ar fi o greşeală, pentru că ceea ce se întâmplă în sistemul sanitar din România nu este de ieri, de azi, nu numai criza îi împinge pe medici să părăsească ţara, nu criza îi determină pe pacienţi să acorde mici atenţii medicilor, ba, din contră, ar trebui să-i reţină, medici care, ce-i drept, nu le solicită (nu toţi), dar dacă nu le dai, te pun în aşteptare sau ceea ce ar trebui acordat gratuit, o faşă, un medicament, tratamentul din spital, se cumpără de către pacient. Toate acestea se întâmplă de ani de zile, iar vina nu este decât a autorităţilor şi se datorează în mare măsură lipsei de strategie şi de viziune a unor directori, ale căror decizii au sărăcit cu miliarde de lei spitalele pe care le-au condus, fiecare director schimbat a venit cu o altă viziune, care, mai devreme sau mai târziu, s-a dovedit la fel de neprofitabilă, sărăcia fiind de bază în spitalele din România. La un moment dat, FMI spunea că din cele 430 de spitale câte sunt în România, jumătate ar trebui închise, fiind doar mari consumatoare de miliarde de lei de la buget şi ţinute artificial în viaţă pentru a servi intereselor unor medici. Este greu de imaginat un sistem de sănătate mai prost decât cel din România, cu menţiunea că în unele oraşe, de regulă cele dezvoltate, actul medical se desfăşoară în condiţii cât de cât proprii, comparativ cu actul medical desfăşurat pe genunchi în spitalele din oraşele mici. Şi nu pentru că medicii nu sunt pregătiţi, este ultimul lucru de care pot fi acuzaţi, ci pentru că nu au cu ce, pe de o parte, iar pe de alta “li se rupe”, pe româneşte. Nu mai au drag şi tragere de inimă pentru ceea ce fac din cauza condiţiilor în care sunt puşi să munceasă şi la cât de prost sunt plătiţi. Este greu de imaginat un sistem sanitar care să funcţioneze fără specialişti, pentru că sistemul sanitar din România este caracterizat doar de exodul medicilor, prost plătiţi, spitale care se închid din lipsă de fonduri, servicii insuficiente, calitate slabă, condiţii insalubre pentru pacienţi, în două cuvinte, management defectuos. Iar dacă se întâmplă un caz de malpraxis, în care de cele mai multe ori, deşi evident, medicul este “spălat”, românilor ajunge să le fie frică să mai meargă la medic atunci când au o problemă, în condiţiile în care acolo trebuie să se adreseze pentru a se face bine.

Gravidele din Alexandria, după incidentul de la Roşiorii de Vede, vor să nască prin cezariană

Este şi cazul câtorva gravide din Alexandria, care tot de frica sistemului, mai exact al medicilor care se acoperă unii pe alţii, nu au vrut să-şi dezvăluie identitatea. Acestea, după incidentul nefericit care a avut loc la mijlocul lunii septembrie în Roşiorii de Vede, în urma unei decizii total neinspirate a unui medic ostretician, despre care Colegiul Medicilor din Teleorman a declarat că, ÎN PARTE, doctorul nu este vinovat, mama având partea ei de vină pentru că nu a mai ajutat la naştere, cedând psihic. Doctorul a aşteptat ore în şir ca aceasta să nască pe cale naturală, iar când nu a mai putut, a fost pus în situaţia de a folosi forcepsul la naştere, instrument pe care, se pare, l-a mânuit greşit şi cu care i-a curmat viaţa celui mic. Ca atare, multe viitoare mămici se tem de iminentul eveniment. “Nu ştiu ce să zic, eu am ales să merg la Bucureşti. Acolo am urmărit toată perioada sarcinii, dar acum am îndoieli că va decurge totul normal, mai ales că am înţeles că medicul care a ales această metodă nu este din judeţ, ci face naveta sau cam aşa ceva de la Bucureşti. Nu ştiu. Mă rog să fie totul bine şi, cred că solicit de la început cezariană. Dacă e prea târziu şi nu mai pot fi operată?”, ne-a precizat E. Drăghici, însărcinată în ultimul trimesctru. O altă mămică, mai optimistă, dar la fel de speriată a preizat că “am ales să nasc la Alexandria cu medic de la noi (n.r. – de la Alexandria), nu m-am dus la pomul lăudat, dar tot îmi este teamă, mai ales în urma recentei nenorociri care s-a petrecut la noi în spitale. După ce şi aşa fugea lumea de medicii din Teleorman, acum cred că doar cei care nu vor avea încotro vor mai merge la doctorii de aici. Păcat, pentru că unii chiar ştiu ce fac…“. “Nici nu mă gândesc să mai încerc să nasc natural. Mi-au mai spus şi alte mămici că au fost lăsate să ţipe până au făcut roşu în gât şi nimeni nu se uita la ele şi le certau asistentele şi le vorbeau urât, chiar la noi în spital la Alexandria. Le spuneau că asta este, că dacă le-a plăcut când au făcut copilul, acum trebuie să suporte. Am crezut că exagerează, dar nu este aşa. Alea care au dat ceva bani, mai ales în sala de travaliu, au fost tratate cu oarece respect, dar unele ocărâte de vai mama lor”, a intervenit o proaspătă mămică, oripilată de comportamentul cadrelor medicale. “O să vorbesc cu medicul să îmi facă cezariană, a continuat viitoarea mamă discuţia. Dau şi semnătură dacă e nevoie”, ne-a declarat o doamnă la un pas de a-şi aduce pe lume primul copil şi speriată de moarte de cele auzite de la alte mămici, dar mai ales din cauza incidentului prin care au fost nevoiţi să trecă părinţii de la Olteni.

Prizonierii unui sistem defectuos şi prost gestionat

În acest fel de cazuri nici nu mai ai ce spune: eşti bolnav, nu mai poţi, eşti vinovat. Te duci de fapt la spital, pentru că nu mai poţi altfel şi eşti considerat vinovat că cedezi. Dar românii sunt prizonierii sistemului. Puterea de decizie a contribuabililor în privinţa asigurării de stat este aproape inexistentă: nu aleg dacă să plătească, nu aleg cât să plătească şi nu aleg cui să plătească, singurul for decizional este statul care deţine monopolul, în prezent, încă, asigurarea de sănătate fiind un monopol de stat. Spunem că este aproape inexistentă deoarece se poate argumenta că totuşi contribuabilii au posibilitatea, la alegeri, nu doar pe baza acestui criteriu să aleagă alţi oameni, care vor numi, la rândul lor, alţi oameni care vor conduce sistemul de asigurări de sănătate de stat şi alţi directori care să gestioneze spitalele. Puterea aceasta de decizie este atât de indirectă şi atât de evazivă, că poate trece aproape neobservată şi inevitabil poate fi catalogată ca inexistentă. Lucrurile par a se redresa. Aşa au promis actualii coducători, ai guvernului şi ai ministerului Sănătăţii. Cel puţin dacă luăm în calcul posibila reformă a sistemului de sănătate bazată pe ideea de privatizare a asigurărilor medicale prin care ni se propune înlocuirea unui sistem de sănătate aproape complet în proprietatea statului cu alt sistem, doar parţial etatizat, măcar se pretinde că asiguratul va avea putere de decizie asupra asigurării de sănătate. Deşi contribuabilul nu o să aibă de ales dacă să plătească sau nu, nici măcar cât să plătească, îi este dată mai multă putere de decizie asupra asiguratorului care urmează să primească suma de bani pe care i-o ia statul. Însă de când s-a promis s-au făcut doar dezbateri publice, s-au întocmit proiecte, se lucrează permanent, cu jumătăţi de măsură, pentru că, încă un lucru care-i lipseşte românului, dar mai ales aleşilor, este curajul, curajul de a propune şi a pune în principal în practică o liberalizare adevărată, chiar cu riscul de a da în cap celor cărora trebuie să le fie apărate intersele. Nu poporului, ci intereselor de haită…, pardon de grup. (C.P.)

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.