Este de notorietate faptul că partidul politic cu mai mulți primari câștiga, fără bătăi de cap, alegerile, fie parlamentare, fie prezidențiale. Sau, cel puțin, își asigura un scor bun. Pentru că primarul era jupânul. Cei mai mulți dintre votanți, de voie ori nevoie, îl ascultau. Chiar și dacă asta presupunea încălcarea propriilor convingeri. Vorba lui Ciolacu: “Avem 98% din administrație, din instituții, cum să nu ne ducem candidatul în turul doi?”. Păi, uite că nu l-ați dus. Și nu pentru că era mai rău sau mai urât decât cei doi – Simion și Nicușor – ci pentru că oamenilor, de sictir față de clasa politică, le-a dispărut frica, teama de jupân. Au făcut cu ștampila fix ce au vrut. Și au vrut să-i pedepsescă pe toți cei care de 35 de ani îi pedepsesc pe ei. Ce a determinat această atitudine a oamenilor de rând? Tot. Începând de la minciunile întregii clase politice și până la atitudinea de vătaf a primarului. Atitudine pe care vom insista puțin.
PRIMARUL – acea specie cu pretenții de om politic, care până să se vadă înscăunat este doar lapte și miere. Pupă mâini, promite marea cu sarea, cerșește empatie, se gudură. Se dă unul dintre cei mulți, dar, odată înscăunat, scoate colții și-și arată adevărata față. Uită rapid de cei ce l-au votat și de menirea lui și începe propria “construcție”. Vede localitatea ca pe propria-i moșie. Nimic nu are voie să miște fără știrea lui. Critica este interzisă. Cine-o face, își asumă. Își strânge clica, vorba lui Simonis, care, timp de patru ani, are parte numai de lapte și miere. Ciocoii vechi pleacă și vin cei noi. Vătaful împarte banii după bunu-i plac. Fie că sunt mici cumpărături, fie că sunt proiecte de anvergură. Și, uite-așa, prinde și cheag, căci cine-mparte, parte-și face. De aici până la a avea aspirații politice nu mai este decât un pas. Mai pupă o mână, de data asta fină, nebătătorită de muncă, un inel și accede în cercurile de la județ. Se asociază cu alți câțiva și formează și un grupuleț cu pretenții de influenceri politici. Deja a schimbat gecuța ponosită cu sacoul kitsch! Dacă e nevoie, schimbă și partidul și migrează, fără nicio străbatere, de la o siglă la alta – ce mai contează că oamenii i-au dat votul poate tocmai pentru că a candidat din partea unui anume partid. Până la alegerile următoare, se mai uită lucruri.
Și, ca armonia să fie maximă, a venit vremea să se gândească și la membrii familiei. Că, deh, și ei trebuie să mănânce o pâine albă de la stat. Ușor de zis, ușor de făcut. Fie că se ajută între ei, fie că apelează la mai marii județului, reușesc să-și plaseze beizadelele și soțiile nu doar pe scaune călduțe la stat, ci chiar în funcții de conducere. Unde fac… nimic.
Și aici am enumerat doar câteva dintre metehnele acestor primari cu aere de vătafi.
Mai sunt multe de spus și vom încerca să o facem – despre bugete, cheltuieli, personal, salarii, competență și/sau incompetență, licitații.
Dar, cert este un lucru – primarii nu mai sunt vătafii de odinioară. Oamenii, sufocați de ifosele, îmbuibarea și aroganța lor au început să aibă propria opinie și să-i pedepsească. Au avut deja parte de primul vot de blam. Și vor mai urma.
