Valentin Trăistaru, primarul comunei Buzescu: “Sistemul meu de comunicare este unul şi acelaşi cu toţi locuitorii comunei”

– Domnule primar Valentin Trăistaru, comuna Buzescu este deja cunoscută şi arhicunoscută, chiar şi peste hotare. De ştiut, se ştie de ce. Interesant ar fi de aflat cum reuşiţi dumneavoastră să comunicaţi, practic, cu cele două etnii, romă şi română, din unitatea administrativ-teritorială al cărei edil şef sunteţi?

– Da, interesantă întrebare, nimeni, din cei care au trecut pe aici, nu a avut această curiozitate, toţi s-au oprit la aşa-zisele palate şi la cei care le-au construit şi locuiesc în asemenea case. Ce pot eu să vă spun este că nu sunt nici impresionat, şi nici intimidat. Eu îi tratez şi comunic cu ei la fel cum comunic cu toţi locuitorii comunei Buzescu. Pentru mine toţi sunt egali, toţi trebuie să respecte prevederile legale şi toţi trebuie să fie corecţi în raporturile cu Primăria şi Consiliul local, cele două autorităţi locale care gestionează treburile acestei aglomerări rurale. Pot să spun că am găsit, cred eu, o modalitate simplă de comunicare; când ei au nevoie de mine, vin ei la primărie, când eu am nevoie să le spun ceva sau diverse alte probleme care se ivesc în comună, mă duc eu la ei. Tot aşa procedez şi cu ceilalţi cetăţeni, doar că contactul meu cu oamenii din etnia romană, cum i-aţi zis dumneavoastră, este unul de zi cu zi. Ei au probleme cu proprietatea asupra pământului, de moştenire, de diverse înscrisuri de la Primărie. Ceea ce am spus mereu este că nu tratez pe nimeni altfel decât în mod egal, sistemul meu de comunicare fiind acelaşi cu toţi locuitorii comunei.

– Este chiar aşa de simplu?

– N-aş putea să spun că este aşa de simplu. Când a început nebunia asta a caselor-palate, am avut oarecare teamă, dar m-am liniştit repede când am văzut că respectă regulile şi fac totul corect. În timp, palatele de la Buzescu au început să fie cunoscute în toată ţara şi peste hotare, stârnind curiozitatea şi interesul multor vizitatori, dar şi aprecierile multora care declarau că banii obţinuţi, în principal, în străinătate au fost cheltuiţi aşa cum este cel mai bine, să faci o casă şi cu cât mai mare, cu atât mai bine.

– În ce relaţii sunteţi cu partea asta a populaţiei din Buzescu?

– Într-o relaţie bună, corectă, ne respectăm reciproc şi nu avem ce ne reproşa unul altuia. De altfel, ei se înţeleg foarte bine cu toţi oamenii din comună, iar eu la rândul meu mă înţeleg cu întreaga comunitate destul de bine şi, ca urmare, avem o seamă de realizări tehnico-edilitare în comună care ne plasează în rândul aşezărilor rurale civilizate.

– Câţi romi sunt la Buzescu şi cât a mai rămas din vechea populaţie?

– Avem înregistraţi 1000 de romi, iar populaţia efectivă a comunei este de 4330 de oameni. Şi unii, şi alţii sunt cetăţeni ai comunei, fiecare cu preocupările lui, cu problemele lui, pe care eu trebuie să le ştiu, cel puţin, pentru a purta o discuţie ori de câte ori ne întâlnim sau, pur şi simplu, să găsesc, pe cât posibil, o rezolvare. Nu pot să spun că am probleme în ce priveşte comunicarea cu cetăţenii comunei, fie ei romi sau români. De altfel, eu aşa cum spuneam, nu fac nicio diferenţă şi am aceleaşi relaţii, începând de la respectarea autorităţii locale, până la modul de lucru pe o problemă sau alta.

– Dacă tot comunicaţi atât de bine cu toţi locuitorii comunei înseamnă că aveţi un buget destul de mare sau aveţi probleme cu plata impozitelor şi taxelor?

– Da, şi această parte a activităţii mele este tot una de comunicare şi de înţelegere. Nu am probleme deosebite. Bugetul este unul normal, care ne dă posibilitatea să avem o comună bine gospodărită, să avem străzi asfaltate, să susţinem toate acţiunile Consiliului local. Nu sunt nici în acest domeniu fixist şi rigid în discuţii. O mare parte dintre locuitori au destule probleme şi vreau ca eu să nu le mai amărăsc zilele, din contră mă străduiesc să le rezol problemele şi de cele mai multe ori şi reuşesc. Dacă pe oameni îi asculţi şi împreună căutăm soluţia, reuşim şi suntem mulţumiţi, cum s-ar spune  ambele părţi. Ce să vă spun, am o relaţie bună chiar şi cu cei care nu mă vor primar.

– Ce vă reproşează oamenii care nu vă vor primar?

– Cred că aş putea să spun că nimic nu-mi reproşează. Sunt ei mai cârcotaşi… Mai toate problemele lor au aceeaşi rezolvare ca pentru toţi locuitorii comunei. Cele mai multe sunt chestiuni personale pe care ei îmi solicită să le rezolv eu. Unele se pot rezolva, altele nu, dar rămânem de fiecare dată într-o atmosferă calmă şi fără ranchiună.

– Apropo de ranchiună, pot să convieţuiască în linişte cei cu case mari cu cei cu case modeste?

– Da, bineînţeles. Nu am simţit că ar fi o atmosferă încordată. Eu urmăresc îndeaproape cum se desfăşoară relaţiile dintre unii şi alţii. Să ştiţi însă că şi în cealaltă parte sunt case frumoase, moderne, cu toate utilităţile, confortabile, se vede şi aici bunăstarea.

– Domnule primar, comuna este foarte cunoscută, dar primarul este tot atât de cunoscut?

– Nici n-am cum, dacă ne gândim cum am ajuns faimoşi. Casele, mă rog, palatele, sunt ale lor, eu doar am dat, în limitele legale aprobarea să se construiască. Pe mine poate mă promovează mai bine Rapid Buzescu, echipa de fotbal a comunei. Deci, n-am cum să fiu tot atât de cunoscut ca această parte a aşezării noastre omeneşti. Dar, dacă comuna este cunoscută sunt foarte mulţumit pentru că suntem bine văzuţi şi pentru ce facem noi, autorităţile locale. Suntem pe un drum european şi nu cred că cei ce trec se opresc doar la casele care ne-au dus faima. Sunt convins că realizează fiecare vizitator că avem o comună bine gospodărită cu oameni vrednici, educaţi, prietenoşi şi bine intenţionaţi în orice împrejurare.

(Gh. Paraschiv)