Sorin Ovidiu Bălan
Coaliţia de guvernare a început să semene din ce în ce mai tare cu o clădire veche şi nereabilitată din centrul vechi al Bucureştiului, care aşteaptă resemnată venirea cutremurului care să o pună definitiv la pământ. Nenorocirea este că pe foarte mulţi dintre noi, ne va prinde sub dărâmături.
Zilele trecute, un nou război. De astă dată, a fost pornit de unul dintre marii bărbaţi de stat aflaţi în fruntea ţării, chiar al doilea, dacă ne gândim bine, domnul Crin Antonescu, care, trezit brusc din somn, a început să-şi arate muşchii. Declaraţii care de care mai belicoase, de să nu-ţi vină să crezi că blândul muzeograf tulcean ar fi în stare de aşa ceva.
Totul a pornit, nu aşa cum v-aţi fi aşteptat, de la vreo iniţiativă pentru a mai ostoi amarul românilor, ci de la eterna bătălie pentru ciolan. Vă mai amintiţi de guvernul lui Ceauşescu? Toate rudele lui erau prim-vice-prim, prim-prim-vice-prim-prim, prim-vice-prim-vice-prim ministru. La fel şi la guvernul de acum. Se bat care să fie prim-vice-prim-prim-vice-prim-prim şi aşa mai departe. Crin vrea să-l impună pe Klaus Johannis. USD pe Daniel Constantin, (cum cine este, preşedintele PC). Ilie Sârbu i-a atras atenţia însă lui Crin că are ciocul prea mare, pentru procentele PNL-ului din Parlament. Crin, tot balauros: „Nu merge cu mine. Această amenințare merge în scenariul în care să spunem că mă sperii și mă înscriu în PC, de exemplu.(…) Cine crede că dl. Voiculescu m-a pus pe mine președinte al Senatului? Ei au de ales între Voiculescu și Iohannis”. Tare, nu?
Staţi să vedeţi că nu e tot. Crin nu-l iartă nici pe premier: “Guvernul nu e moşia lui Victor Ponta.”
Cu astfel de declaraţii, nu poţi fi decât convins că a început războiul sau că vine cutremurul cel mare şi nu-ţi vine altceva să faci decât să-ţi iei casca de protecţie şi să fugi în adăpost.
Ştiţi snoava cu soldatul? Pe front, comandantul i-a îmbărbătat pe subordonaţi înainte de atac: “Luptăm până la unu.” La care soldatul a întrebat candid: “Şi la unu mâncăm de prânz”?
În plin război în USL, declanşat chiar de el însuşi, Crin al nostru a plecat să mănânce de prânz. Şi nu oriunde. S-a uşchit tocmai la Bruxelles.
Metoda de a fugi de răspundere nu este deloc nouă. Vă mai amintiţi de vizita Victoriei Nuland în România, imediat după “marţea neagră”? Un alt bărbat de stat, Victor Ponta, s-a uşchit atunci pentru a nu da ochii cu ea într-o vizită privată, care nu suporta amânare.
În campania electorală, unul dintre sloganurile USL a fost: “Dreptate până la capăt”! Nu credeţi că ar fi bine ca noi să adăugăm: “Uşcheală până la capăt?”
