Pentru mare parte a bugetarilor, pandemia de coronavirus se dovedește o reală mană cerească. Muncesc (și) mai puțin, dar sunt plătiți la fel (de bine). Nu fac obiectul articolului doctorii și personalul medical auxiliar sau angajații din sectoarele de apărare, ca polițiști, jandarmi și, acum și polițiști locali, care își merită cu vârf și îndesat salariile pentru modul în care stau în prima linie în lupta împotriva coronaviruslui.
Este vorba, însă, de ceilalți angajați la stat. În contextul în care instituțiile și-au modificat programul astfel încât angajații să meargă la serviciu decalat, interacțiunea cu publicul se apropie de zero, iar activitatea este mult redusă în cele mai multe dintre ele, angajații își încasează lefurile fără nicio modificare. Sporurile sunt la locul lor, cuantumul venitului este același, deși bugetarii muncesc clar mai puțin decât înainte (asta dacă înainte se poate spune că se speteau cu munca).
Pentru unele dintre instituții s-a luat decizia ca angajații să meargă câte două zile la serviciu, urmate de alte două zile de stat acasă. În cazul altor instituții, angajații merg decalat la serviciu, dar nu stau în niciun caz câte opt ore. La altele, care se axau pe relațiile cu publicul, nu mai există niciun fel de interacțiune cu oamenii. Dar toate aceste modificări de program și de activitate nu-i afectează la capitolul venituri pe angajați. Salariile de bază sunt nemodificate, iar sporurile sunt la locul lor. Angajații din sectorul de stat nu au fost anunțați în niciun fel de șefi, nici verbal, cu atât mai puțin în scris, despre faptul că le-ar putea fi modificate salariile în vreun fel, în această perioadă. Singura modificare apare în cazul celor care aleg să stea acasă (fie că au ales varianta să stea în concediu cu copilul, fie că au ales să facă telemuncă).
Nemodificate sunt și salariile personalului din învățământ, în condițiile în care, în Teleorman, o bună parte a elevilor nu au nici acces la internet și nici altă modalitate care să le faciliteze accesul la “educația digitală” (foarte mulți dintre copiii județului merg prin noroaie până la genunchi la școală, iar acasă de-abia au televizor, așadar nici vorbă de skype sau google meet).
Iar lefurile bugetarilor merg înainte în timp ce în mediul privat firmele se închid pe capete, iar antreprenorii își trimit oamenii acasă pentru că nu le mai pot susține salariile. Varianta cea mai „fericită” pentru angajații din privat este cea a șomajului tehnic, însă pentru angajator nu este nici pe departe fericită, în contextul în care trebuie să achite până la 75% din salariul angajatului, pentru ca ulterior să-i deconteze statul. Iar statul de cele mai multe ori „uită”, dacă luăm exemplul concret al concediilor medicale nedecontate nici după un an de zile.
Concluzia este simplă: până și în plină pandemie de coronavirus, statul rămâne pentru unii mumă și pentru alții ciumă. Cei care produc și achită taxe și impozite la stat, pentru ca unele categorii privilegiate să nu-și piardă avantajele, asistă neputincioși la dispute politice între putere și opoziție, la declarații pompoase fără măsuri concrete care să-i ajute să depășească criza și fără să știe clar ce vor face peste cinci zile sau două săptămâni.
