Despre Casa de Cultură a Sindicatelor, inaugurată la 1 aprilie 1973, şi construită ca loc de cultură, cu o sală de spectacole cu 600 de locuri, o sală de conferinţe cu 120 locuri, săli de repetiţii pentru diverse genuri de artă (teatru, balet, muzică), săli pentru expoziţii si spaţii pentru activitatea cercurilor culturale şi tehnico-aplicative, se stie că a devenit aproape o ruină şi este evident că, în prezent, nu mai poate să asigure cadrul necesar desfăşurării actelor de cultură.
După 1990 au fost patru confederaţii sindicale reprezentative care au susţinut că sunt stăpânele absolute ale Casei de Cultură. În timp, investiţiile în locul de cultură au devenit inexistente, spaţiile s-au deteriorat, iar lipsa condiţiilor necesare desfăşurarii spectacolelor, expoziţiilor sau cercurilor culturale au condus la activităţi din ce în ce mai puţine.
Preluarea clădirii de către municipalitate s-a făcut, în principiu, cu acordul celor patru confederaţii sindicale de la nivel local, fără a exista şi un acord al conducerii sindicatelor la nivel central, care n-a privit cu ochi buni acţiunea.
După un proces îndelungat între Primăria Municipiului Alexandria şi Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România, la finalul căruia Curtea de Apel a dat o sentinţă definitivă şi irevocabilă prin care se hotărăşte că, în municipiul Alexandria, Casa de Cultură nu mai aparţine celor patru confederaţii sindicale, ci municipalitătii, s-a trecut la preluarea efectivă a clădirii, implicit a inventarierii spaţiilor.
Toate acestea sunt lucruri cunoscute opiniei publice, despre care s-a tot discutat în ultima perioadă. Alexandrenii se declară multumiţi de proiectul municipalităţii de a transforma ruina într-un loc menit să asigure desfăşurarea actelor de cultură.
Pe la colţuri se vorbeşte, de ceva timp, că unul dintre spaţiile din Casa de Cultură a găzduit, până la un moment dat, un pian cu o valoare estimată la aproximativ 100.000 de euro. După preluarea clădirii de către municipalitate, alexăndrenii se aşteptau să afle ce s-a întâmplat cu pianul, mai ales că, în toată ţara, numai patru astfel de exemplare ar fi existat.
Presupuneri s-au tot făcut, începând de la faptul că ar fi fost vândut pe o sumă de nimic comparativ cu valoarea reală, până la deteriorarea lui în timp din cauza delăsării. Informaţiile oficiale întârzie să apară, în ciuda valorii mari a pianului.
Viceprimarul municipiului Alexandria, Lucian Iotu, ne-a spus că a făcut inventariera încăperilor Casei de Cultura, dar că în competenţa Primăriei intră numai clădirea, nu şi ce se află în interior. Şi că, în momentul inventarierii clădirii, nu exista nici urmă de pian. Ne-a vorbit însă despre cărţile care se află într-una dintre încăperile Casei de Cultură, pe care a sigilat-o. Lucian Iotu ne-a precizat că a propus ca volumele din Casa de Cultură să meargă la Biblioteca Judeţeană “Marin Preda”, unde pot fi valorificate, însă că propunerea sa a rămas “în aer”.
Nimic, aşadar, despre pianul pe care alexăndrenii şi-l amintesc ca fiind unul “închis la culoare” şi “cu coadă”, pe care îl vedeau în interiorul Casei de Cultură, cu ocazia desfăşurării diferitelor acte culturale. Mai exact, un instrument cu o valoare bănească de peste 100.000 de euro şi cu una culturală inestimabilă a dispărut pur şi simplu. (Violeta Mocanu)
Pianu unde e Pianu ,ducetiva fraților la școală de arte si admiratil nu mai aruncați cuvinte jignitoare !
Poate ne lamureste in aceasta problema domnul Fane Tabacitu avand in vedere ca a fost mare sindicalist iar aum este mare in cunducerea orasului.
Il poate ajuta in aceasta problema Tanase marele sindicalist de la Rulmentu avand in vedere cunostintele muzicale si culturale ale acestuia
Pianul este in holul de la Scoala de arta populara. Din nefericire, doar cutia de rezonanta si claviatura si ceva resturi de mecanica. Corzile au fost luate de tambalagii de la ansamblul folcloric. Cand a fost inchiriata scena casei de cultura m-a intrebat cat ar costa reparatia lui, era de ordinu’ a 5-6 mii de euro si a renuntat la idee. L-a dat la ansamblu. Pianul era deteriorat inca din anii ’90! Da’ evaluarea asta fantezista de 100000 de euro e facuta de cine? Mai ales ca nu era o marca de 4-5 stele in cotatia pianelor! Unul nou ca ala nu sare de 15-20 de mii de euro. P.S. Sunt acordor de piane!