Un bebeluş, plimbat de la Ana la Caiafa prin spitalele din Teleorman şi Bucureşti

Sistemul medical teleormănean, şi nu numai, nu ratează o clipă să ne uimească, demonstrându-ne încă o dată cât de bonav este şi cum nimeni şi nimic nu pare să-l mai poată salva. Pentru că înşişi medicii sunt cei care-l îmbolnăvesc. Înainte de a prezenta cazul unei mame care a fost nevoită să-şi plimbe copilul de doar 5 luni prin cam tot judeţul şi ulterior pe la Bucureşti, îi rugăm pe domnii doctori să nu se supere şi nici să nu se victimizeze, pentru că le transmitem că îi înţelegem când se plâng de condiţiile mizere în care sunt nevoiţi să-şi facă meseria pentru care au muncit şi învăţat cu trudă, că îi înţelegem că nu au suficienţi bani pentru munca depusă, că îi înţelegem pentru că nu sunt medicamente în spitale şi sunt puşi în situaţia ingrată de a le cere pacienţilor să vină cu medicamente ori materiale sanitare de acasă, dar în aceeaşi ţară şi în aceleaşi spitale şi condiţii mizere îşi duc traiul şi sunt trataţi restul românilor. Cum nu au nici ei vină, nici restul populaţiei nu are, poate pentru că încă mai suportă condiţiile care li se oferă şi nu iau atitudine. Da, asta ar putea fi vina, însă, domnilor doctori, vă rugăm să trataţi cu interes pacienţii, cei care chiar simt şi au nevoie de dumneavoastră, cu respect şi atenţie, nu cu fundul. Nu toţi vin cu jalba în proţap la doctor, nu toţi “cântă” pe la camera de gardă sau la UPU de dragul de a merge la doctor, nu toţi stau la coadă la medicul de familie de dragul de a pleca de acasă şi mai vor şi ei o reţetă. Unii au reale probleme, vă rugăm să faceţi o departajare corectă. Am făcut această introducere pentru a nu auzi apoi scuze de genul nu avem bani, muncim în condiţii mizere, pacienţii trebuie să respecte nişte protocoale etc.

Cazul de care povestim este al unui băieţel de 5 luni şi al mamei acestuia, care au fost pasați de la un spital la altul o zi întreagă fără a beneficia de o consultație. Pentru că este conştientă că va mai avea nevoie de medicii teleormăneni nu-i vom divulga identitatea, iar în atare condiţii, nici pe a medicilor care l-au văzut pe micuţ. Prea puţin contează numele lor, cât atitudinea cu care aceştia au dat importanţă cazului şi, mai ales, tratamentului recomandat. Plimbaţi zeci de kilometri, cei doi s-au lovit de birocrația sistemului medical și de… indiferență. Starea copilului era destul de gravă, acesta prezenta un eritem pe cap, faţă şi membre, care se manifesta prin apariţia unor bubiţe şi necesita ajutor de specialitate, pentru că mama nu avea pregătirea necesară punerii unui diagnostic, cu atât mai mult aplicării unui tratament. Așa că femeia a mers în primă instanță la medicul de familie, care i-a recomandat un tratament local pentru o iritaţie a pielii, în data de 10.10.2015. După două zile, bubiţele de pe pielea copilului nu numai că nu dispăreau, dar se agravau, devenind greu de suportat de micuţ, dat fiind faptul că devenise neliniştit şi plângea. Atunci mama s-a adresat unui medic din Zimnicea, care a pus diagnosticul de dermatită atopică, diagnostic ce se va dovedi corect în final, însă tratamentul recomandat, cu albastru de metil, de două ori pe zi, nu a fost suficient, pentru că nu a vindecat boala, ci a agravat-o, fapt care a îngrijorat-o pe mamă. Crezând că este vorba de ceva mai grav, mama s-a adresat UPU Alexandria pe 14.10.2015, de unde a fost trimisă la Spitalul de Boli infecţioase din Alexandria, cu suspiciune de urticarie. Aici nu se confirmă urticaria, şi este trimis, cu bilet de trimitere, la Policlinica din municipiu cu suspiciunea de sudamină, spre examinare. Este văzut de un dermatolog, care demontează diagnosticul pus la Infecţioase, suspectează ca fiind vorba de rubeolă şi recomandă analize de sânge.

Mama, crezând că a găsit în sfârşit cauza erupţiei cutanate a bebeluşului, se adresează unei clinici din Alexandria, cu laborator de analize, unde, surpriză: nu-i recoltează micuţului probe biologice, dar îi dau femeii, disperată şi epuizată de atâta plimbat, trei eprubete. Pentru ce?, vă întrebaţi. Să le ia şi, împreună cu bebeluşul, epuizat şi el, să se ducă la UPU la Alexandria, să-i recolteze acolo sânge şi apoi să se ducă la laborator să-i facă analizele. La UPU nu-i recoltează nicio probă, ba mai mult, i se spune că analizele recomandate de dermatolog nu se pot lucra în spitalul judeţean şi i se recomandă să meargă la Bucureşti, la “Matei Balş”, pentru că bebeluşul ei are o boală infecţioasă, menţinându-şi astfel diagnosticul pus la prima înfăţişare la UPU.

Speriată, merge la spitalul sus menţionat, şi unde credea că găseşte soluţia. Nici pe departe! Medicii de aici exclud clinic şi epidemiologic o patologie infecto-contagioasă şi recomandă examinare dermatologică, la Spitalul “Emilia Irza”. Nici aici nu găseşte rezolvare şi cu suspiciune de dermatită atopică este trimis la o clinică privată de dermatologie. Unde, după numeroase consultări, la dermatologie, boli infecţioase, medic de familie cu numeroase tratamente, în mare parte cu soluţii emoliente şi albastru de metil, insuficiente pentru a trata boala, şi diagnostice multiple, rujeolă, exclusă la infecţioase, sudamină, exclusă la dermatologie şi dermatită atopică exclusă peste tot, la clinica privată din Bucureşti se confirmă diagnosticul de la Zimnicea, de dermatită atopică, însă, în completare se dă şi un tratament adecvat care să amelioreze starea copilului. Răsuflând uşurată, atât la propriu, dar şi la buzunar, mama copilului se întreabă cum poate susţine un om normal, dintr-o indemnizaţie pentru creşterea a copilului astfel de cheltuieli, pentru că, în tot acest periplu, şi cumpărânt toate cremele recomandate, doar două bonuri au fost emise. Restul plăţilor, informale ce-i drept, la ce au folosit? Cine le decontează? Retoric vorbind, pentru că răspunsul e simplu: nimeni. (C.P.)