Carmen Dumitrescu
În Alexandria, sărăcia atinge în acest moment cote destul de alarmante. Să nu uităm că peste 80% dintre şomerii oraşului nu mai primesc niciun fel de indemnizaţie, în timp ce restul populaţiei este alcătuită din pensionari şi elevi, marea majoritate a adulţilor cu putere de muncă exercitându-şi calităţile pe alte meleaguri. De aceea, multe familii se confruntă cu dificultăţi dintre cele mai serioase legate de achiziţionarea hranei zilnice şi de achitarea costurilor utilităţilor, aşa că nu foarte mulţi mai pot aloca sume importante pentru schimbarea periodică a vestimentaţiei. Pe de altă parte, majoritatea magazinelor de haine din oraş practică preţuri pe care puţini alexăndreni le pot suporta din veniturile lor extrem de reduse, astfel că soluţia de avarie, la care foarte mulţi recurg, sunt magazinele second hand. Una dintre consecinţele acestui fenomen, legat de sărăcie şi posibilităţi materiale reduse ale actorilor sociali, este explozia de magazine second hand în Alexandria.
O afacere înfloritoare
Astfel, pe strada Dunării, în zona Baiul până spre Peco, sunt trei astfel de magazine, în timp ce pe străduţele care duc către obiective importante pentru alexăndreni, precum Policlinica Alexandria sunt câte două astfel de locuri. Preţurile practicate în magazinele second hand sunt, de regulă, foarte mici. Unele magazine îşi vând marfa la kilogram, în timp ce altele practică preţuri unice. Cele mai frecvente preţuri practicate de magazinele second hand din Alexandria sunt 4 lei şi 7 lei per articol vestimentar, indiferent dacă discutăm de tricouri, bluze, pantaloni lungi sau scurţi. Eliza Costea este vânzătoare într-un astfel de magazin şi ea spune că numărul consumatorilor de astfel de produse este suficient de mare pentru a nu avea niciun fel de grijă cu privire la nivelul crescut al încasărilor: “Înainte, acum 4 ani, aveam încasări destul de mici. Lucrez în magazine de haine de când am terminat liceul şi ştiu foarte bine care a fost evoluţia consumului. Am lucrat şi în magazine de haine normale. Acolo stăteai câteva ore până apărea un client care chiar cumpăra. Majoritatea intrau ca să probeze. Aici, la second hand, oamenii nu prea probează. Adică hainele sunt tratate cu ceva substanţe chimice, dar există o repulsie… Omul vrea să le spele şi le probează acasă. Oricum, sunt atât de ieftine, încât nu-ţi pare rău dacă nu-ţi vine un tricou. Îl dai mai departe şi asta e… La 4 lei… În general, îmi cunosc clienţii. Majoritatea sunt de aici, din cartier. Unii mai vin cu prieteni din alte zone ca să vadă marfa. Care, apropo, e foarte bună. Adică sunt aici haine care pe piaţa normală costă câteva sute de lei. Şi se cumpără de la noi cu 4 lei”.
Inteligenţa clientului alexăndrean, de necontestat…
În ceea ce-i priveşte pe clienţi, aceştia sunt, în general, mulţumiţi de ce găsesc în magazinele de acest fel. Ramona Popescu are 40 de ani şi cumpără haine de la second hand încă de pe vremea când criza nu era atât de aprofundată. Pur şi simplu, i se întâmplă să găsească articole vestimentare aproape noi, din materiale de bună calitate, aşa că nu vrea să renunţe la asta: “Nu trebuie să pornim de la premisa că haine din second hand sunt cumpărate exclusiv de oameni care nu au bani. E o foarte mare greşeală. Vă spun eu că sunt zeci de doamne care lucrează în instituţii publice, cunoscute pentru stilul lor vestimentar, care îşi cumpără haine din second hand. Totul e să ai un ochi bun. Şi să te împrieteneşti cu vânzătoarea. Pentru că, de regulă, când vine marfa, nişte haine chiar sunt de bună calitate. Şi aproape noi. Dacă vânzătoarea te place, uneori te anunţă. Mai ales atunci când eşti client fidel…”.
Mărioara Ţene are 62 de ani şi frecventează magazinele second hand de când s-a pensionat. Femeia ştie că hainele din astfel de magazine sunt de calitate, costă extrem de puţin şi timpul liber de care dispune e întotdeauna un atu important: “Petrec uneori ore întregi în magazine second hand. Pentru că trebuie să ai răbdare. Dar nepoţica mea este cea mai bine îmbrăcată de la ea din clasă. Şi nimeni nu ştie că acelea sunt haine de la second hand. Le cumpăr, le spăl, le calc şi sunt ca noi. Asta e, trebuie să găsim mijloace prin care să ne descurcăm în ziua de azi, când totul e scump şi când abia ne mai permitem să cumpărăm pâine în fiecare zi. Dar dacă dai 7 lei pe o fustă de firmă, cu material de calitate evidentă, atunci nu ai de ce să te ruşinezi. Dimpotrivă, înseamnă că eşti deştept că te adaptezi la traiul dificil, aşa cum se poate…”.
Potrivit vânzătoarelor din astfel de magazine, aprovizionarea se face o dată sau de două ori pe săptămână, iar marfa bună se duce repede. Uneori, magazinele de acest tip aduc şi geci de piele, din modele mai puţin clasice sau actuale. Dar, în condiţiile în care ele costă doar 15 lei bucata, ele sunt cumpărate rapid. Singura marfă care rămâne e aceea care are defecte din fabricaţie sau articolele vestimentare care au fost, în mod evident, purtate de mai multe ori şi par foarte uzate.
Vânzătoarele din magazinele second hand le recomandă clienţilor nu doar să spele hainele cumpărate, ci să le şi lase o vreme în bătaia directă a soarelui pentru a distruge bacteriile care pot exista în ţesături.
