În general, cei care ajung, fie în calitate de reclamanţi, fie în calitate de pârâţi, pe holurile unui tribunal ştiu cert un singur lucru: că au de aşteptat. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul justiţiabililor care calcă pragul Tribunalului Alexandria. Dar, unde trece timp, apar şi necesităţi fiziologice urgente… astfel că multe persoane “apelează” la toaleta destinată publicului din instituţia respectivă. Numai că imaginile care se dezvăluie privirii în momentul în care intri sunt de-a dreptul dezgustătoare: mucegai şi pânze de păianjen pe pereţi, porţiuni din zid sparte din care ies la iveală ţevi ruginite, iar pe jos, rezultatele proceselor fiziologice ale unor personaje care nu au mai nimerit vasele de toaletă sau, mai grav, nu ştiu să le folosească. Şi, ca de obicei, vina este a nimănui sau a tuturor. Fie a personalului de serviciu al instituţiei, care nu-şi face treaba, fie instituţiei, care nu consideră că ar fi necesară o renovare a toaletei, fie a cetăţenilor, care “calcă în picioare” orice urmă de civilizaţie. Cert e că într-o clădire în care se merge cu jalba-n proţap, ar fi bine dacă s-ar merge ceva mai mult şi cu mopu-n găleată.
