Cu mai puţin de un an înaintea alegerilor locale din 2016, scena politică românească este, pe zi ce trece, mai zbuciumată şi mai confuză. Principalii actori politici se întrec în declaraţii care mai de care mai belicoase şi, rând pe rând, merg în pelerinaj pe la DNA. Mai toţi se declară nevinovaţi, victime ale “sistemului băsist”, un sistem care-i dă bătăi de cap şi aşa-zisului creator. După ore şi ore de declaraţii, mai toţi trec printr-un “stagiu” pe la arestul capitalei. Lideri vechi ai politicii dâmboviţene au fost nevoiţi să se retragă (vezi Antonescu, Dragnea, Fenechiu, Udrea), iar alţii sunt prin “medicale”, ceea ce a deschis lupta pentru supremaţie în rândul “tinerilor prădători politici”.
Acest val a lovit şi Teleormanul, în rândul ambelor partide politice principale – PSD şi PNL. Dar dacă în PSD nimeni nu crâcneşte nimic, pentru că Liviu Dragnea încă are un cuvânt greu de spus, nu la fel stau lucrurile în PNL. Un PNL care tocmai ce-a plecat din cea mai solidă alianţă – cu PSD – şi a fuzionat cu PDL şi, ca şi cum nu ar fi fost suficiente orgoliile, ambiţiile şi neînţelegerile vechi dintre cele două partide, le-a mai picat o pleaşcă: Marin Almăjanu, liderul cu cea mai mare greutate politică în teritoriu, este ţinut departe de scena politică de probleme medicale. Unii spun că pentru o perioadă de timp, alţii definitiv.
În asemenea situaţie, conform dorinţei sale, exprimată înainte de a pica la pat, conducerea PNL a fost preluată de tânărul “prădător politic” Eugen Pîrvulescu. Omul care tot timpul a cochetat cu politica, însă niciodată până acum la vârf. Cum era firesc, vechii penelişti n-au privit cu ochi buni situaţia. Au crâcnit, au scrâşnit din dinţi, unii chiar s-au opus făţiş, dar dorinţa lui Almăjanu a fost întărită de la Centru. Acum, dilema vechilor penelişti este ce vrea şi cum vrea Pîrvulescu să facă politică? Cât de importanţi vor mai putea fi ei? Cât de prieteni mai pot fi cu vechii lor adversari, şi aliaţi, şi iar adversari, pesediştii. Pentru că este notorie firea neconflictuală a lui Almăjanu, buna relaţionare cu toate partidele, găsirea pe cale amiabilă a soluţiilor şi, nu în ultimul rând, buna relaţie cu Liviu Dragnea. Vrea şi poate Pîrvulescu să continue această politică? Mai prinde Bălan post de vicepreşedinte la Consiliul Judeţean? Mai rămâne Adrian Savu şef la Silvic? Pentru că, în plină guvernare PSD, tocmai ce s-a titularizat pe post? Se sperie, oare, vechii liberali de faptul că odată cu şefia lui Pîrvulescu va avea loc şi o reconsolidare a poziţiei lui George Drăghici în partid, după ce s-au străduit unii să-l detroneze?
În tot acest timp, Pîrvulescu lucrează: încearcă să-şi contureze o echipă, să-şi facă strategia pentru următoarele alegeri, dar, mai ales, să-şi consolideze poziţia de lider în propriul partid. Pentru că o poziţie solidă în propria ogradă îi deschide drumul către Consiliul Judeţean, având în vedere că, cel puţin la nivel declarativ, asta vrea: să câştige alegerile în Teleorman şi să schimbe hegemonia pesedistă la CJT. Dar, oare poate? Pentru că adversarii politici nu-l vor lăsa de bună voie. Dar ai lui?
Dan S.
ce vrea parvulescu ? sa-si recupereze banii si e lesne de inteles de ce il ajuta almajanu . Cu parere de rau pentru un om in suferinta cazut la pamant, ii recomand sa traga pe dreapta si sa-si vada de sanatate pentru ca este penibil ce i s-a intamplat.