Carmen Dumitrescu
Cei mai mulţi dintre teleormăneni apelează la serviciile cabinetelor stomatologice numai atunci când lucrurile devin cu adevărat grave. O parte importantă dintre medicii dentişti din judeţ admit că serviciile pe care ei le asigură depăşesc adesea posibilităţile materiale ale teleormănenilor, însă, în multe dintre cazuri, nu pot să-şi sprijine pacienţii decât într-o manieră limitată. Cu alte cuvinte, numai stomatologii care au încheiate contracte cu Casa de Asigurări de Sănătate pot oferi pacienţilor lor unele reduceri la serviciile pe care ei le prestează, chiar dacă şi-ar dori să poată face mai mult pentru cei care au nevoie. Mulţi dintre ei au dreptate atunci când spun că starea de sănătate şi bunăstare a unei populaţii poate fi dedusă şi din gradul sănătăţii orale a celor mai mulţi exponenţi ai acesteia şi, din propria experienţă, dentiştii teleormăneni pot declara că la acest capitol populaţia judeţului stă foarte prost. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, nu frica de scaunul stomatologic îi împiedică pe teleormăneni să ajungă la cabinetul dentistului, ci lipsa posibilităţilor materiale. Potrivit Casei de Asigurări de Sănătate Teleorman, există la nivelul întregului judeţ Teleorman 32 de cabinete stomatologice care au încheiate contracte cu C.A.S. E greu de spus dacă cele 32 de cabinete sunt suficiente, mai ales că şi acolo o parte dintre servicii trebuie plătite şi sunt aproape la fel de costisitoare ca într-un cabinet în totalitate privat. Evident, nu toate serviciile sunt gratuite la aceste cabinete care au contracte cu C.A.S.-ul, pentru că “de obicei, în baza plafonului, aceste cabinete oferă consultaţii gratuite şi proteze gratuite pentru cei care au o situaţie materială precară”. Cu alte cuvinte, numărul mic al celor care apelează la cabinetele medicale din judeţ se datorează şi acestui fapt, că nici cabinetele care au contracte cu Casa de Asigurări nu pot oferi totul fără a primi nimic în schimb. Medicii care îşi desfăşoară activitatea în aceste cabinete spun că pot oferi unele reduceri pentru plombe, dar nu pot folosi materiale de bună calitate pentru cei care nu au o situaţie materială foarte bună. De aceea, în loc de porţelan sau zirconiu, ei vor folosi cele mai ieftine materiale existente pe piaţă. Pe de altă parte, nici teleormănenii nu sunt foarte deschişi variantei de a se trata la cabinete ieftine, considerând că în problemele de sănătate, opţiunea cea mai ieftină este, de regulă, şi cea mai proastă. De aceea, oamenii amână consultaţia la stomatolog până când lucrurile devin cu adevărat grave, considerând deseori că extracţia este cea mai ieftină şi mai uşoară cale de a scăpa de o durere sâcâitoare de măsea. Unii dintre medicii dentişti care îşi desfăşoară activitatea în Teleorman declară chiar că au avut cazuri de pacienţi unde extracţia nu se impunea, dar din lipsa banilor, aceştia au solicitat în mod ferm efectuarea unei astfel de proceduri. În cabinetele care au contracte cu Casa de Asigurări de Sănătate, o extracţie dentară are un preţ cuprins între 30 şi 70 de lei iar o montarea unei plombe între 40 şi 100 de lei. În schimb, în cele câteva cabinete care nu au astfel de contracte încheiate, dar unde medicii sunt renumiţi pentru capacităţile lor, numai preţul unei extracţii simple poate ajunge la 300 de lei. În mod paradoxal, însă, un număr mare de pacienţi ai cabinetelor stomatologice din Teleorman declară că preferă o extracţie scumpă efectuată de un medic renumit decât o plombă ieftină la un cabinet cunoscut pentru preţurile mici.
