“Stupid people”

Dan SCUTELNICU

În 1989, când ne-am… democratizat, îmi amintesc cum adulţii acelor vremuri îl înjurau pe Brucan, personaj căruia i se atribuie rolul de eminenţă cenuşie a revoluţiei, pentru jignirile aduse românilor, pe care îi numea “stupid people”. Dacă a avut sau nu argumente pentru această catalogare, tragem singuri concluziile după 25 de ani de stat la cozi imense pentru ajutoare şi pomeni electorale, de şomaj şi alocaţii de câţiva lei pentru copii şi… tot aşa. Dar, nu asta ne-a supărat cel mai tare, ci profeţia lui, conform căreia “românii au nevoie de 20 de ani pentru a învăţa democraţia”. Atunci a fost o reacţie unitară, în forţă, a noastră, a românilor care ne-am simţit jigniţi. Şi, a rămas singura acţiune unitară. De atunci încoace, nu am mai avut viziuni de masă. Sau dacă le-am mai avut, nu le-am exprimat unitar. Când o mână de oameni ieşea în stradă spre a-şi exprima nemulţumirea, noi, ceilalţi, ne uitam la TV şi aşteptam să iasă mai mulţi. Toţi le împărtăşeam ideile, dar, în sinea noastră, gândeam că doar “eu şi cei câţiva nu putem schimba nimic”. Că restul populaţiei este aşa, iar noi nu putem face mare lucru. Urla leul din noi, dar în faţa… televizorului.

Acum, după 25 de ani, nu-l mai înjurăm pe Brucan, pentru că parţial a avut dreptate. Parţial, pentru că, după 20 de ani, nu s-a schimbat mare lucru. Nici după 25 de ani. Trăim la fel de prost, ne temem de aceleaşi lucruri, mârâim în faţa televizorului sau în cercul de amici, muncim când şi când, dacă avem unde, şi alegem iar şi iar aceiaşi politicieni. Aceiaşi de 25 de ani. Dar nici ei nu fac altfel decât noi. Îşi văd de treaba lor, fac pentru ei şi… desfac pentru noi şi, din când în când, aruncă pe piaţă câte o “fumigenă” de nou politician cu mesajul “el şi alţii ca el vor schimba clasa politică”. De fapt, găsesc un tăntălău care merge din gafă în gafă, atrage atenţia şi încasează toate loviturile ce i s-ar cuveni şefului său.

De astfel de “fumigene” s-a umplut şi judeţul nostru. Ocupă funcţii de parlamentari, viceprimari, consilieri, directori. Se îmbracă scump, dar fără gust, includ în propriul vocabular cuvinte noi, al căror sens nu-l prea cunosc, şi au pretenţii de “păpuşari”, fără însă a vedea sforile de care sunt atârnaţi şi manevraţi.

Unul dintre ei este parlamentar pe listele USL. Fără mare merit, căci la ultima sesiune de votare, pe listele USL ar fi ieşit şi o… maimuţă. Cu condiţia să zâmbească frumos. Acest parlamentar, sătul de somn şi cu mintea odihnită, are acum pretenţii de primar de municipiu. Şi-a găsit, la rându-i, “fumigena” – un viceprimar, şi, pe la spate, îşi atacă colegii de alianţă, convins că nimeni nu-i pricepe strategia. Ei bine, domn’ deputat, ne-am prins!

Când vom avea dovezile, vom face public şi numele. Nu de alta, dar alexăndrenii trebuie să-şi cunoască din timp oferta electorală. Cu cât mai vastă, cu atât mai bine.

În tot acest timp, noi vedem partea plină a paharului – prea bine nu ne e, dar avem libertate de exprimare.

Deci, totuşi, trăim în democraţie!