Social

Sondaj de opinie: Ce-aţi face dacă aţi fi… ministrul Sănătăţii?

IMG_1405Fiecare pe turta lui. Cetăţenii ar acorda mai multe medicamente compensate şi gratuite, iar medicii ar refinanţa sistemul şi ar creşte salariile

Spitale în faliment sau la un pas de faliment, care funcţionează pe brânci, cu personal medical la limită, cu medicamente la limită, cu săli de operaţii închise sau parţial funcţionale, pacienţi internaţi, dar care primesc tratament medicamentos pe jumătate, nevoiţi ca diferenţa de medicamente până la efectuarea completă a schemei de tratament să o cumpere, medicamente cumplit de scumpe pentru un popor lipsit în mare parte de venituri. În România, sistemul de sănătate este la pământ, în comă, colaps, la un pas de faliment. La prima vedere, am fi tentaţi să dăm vina pe criză, însă nu am face decât o mare greşeală, asta pentru că ceea ce se întâmplă în sistemul de sănătate românesc şi în spitalele din România nu este de ieri de astăzi, ci dăinuie de ani, sunt poverile moştenite şi transmise din generaţie în generaţie de la un ministru, director sau manager la altul, este rezultatul lipsei de strategie şi viziune a celor care au condus pe rând, chiar şi cea mai mică unitate din lanţul sanitar românesc. Deciziile greşite, nesancţionate, dar şi nereparate ale unora şi altora care s-au perindat pe la conducerea diverselor instituţii din sănătate au sărăcit spitalele şi au închis dispensarele, ducând fără doar şi poate la un dezastru. Acordarea asistenţei medicale pacienţilor se face pe jumătate, tratamentul fie nu este complet, fie este întârziat, fie trebuie compeltat de pacient. Pe de altă parte, nici medicii nu au vreo speranţă că vor face vreodată medicină la nivel înalt în astfel de condiţii.

Un sondaj realizat pe această temă arată că toţi cei care au avut vreodată de-a face cu spitalele din Teleorman sau din afară sunt nemulţumiţi. De fapt, sondajul arată că nimeni nu este mulţumit de sistemul sanitar şi toţi cei care au răspuns întrebărilolr noastre, fie că au fost pacienţi, fie că au fost medici, aceştia din urmă sub anonimat, ar avea multe de schimbat în sistem. Ce este de remarcat şi ce au avut toţi în comun, în afara faptului că ar schimba câte ceva, nici o categorie nu s-a gândit la cealaltă. În timp ce sistemul este “praf”, rezultatul fiind o supraaglomerare a spitalelor, un triaj al pacienţilor aproape inexistent, suprasolicitând camerele de gardă, tratamente incomplete sau anevoios de obţinut din cauza hârţogărelii ce trebuie întocmite etc., medicii sau pacienţii deopotrivă s-au gândit doar la ce le este mai aproape de corp, maieul sau cămaşa. Adică, medicii s-au gândit doar pe sectorul lor, salarii, condiţii de muncă, stimulente, program mai puţin încărcat, în timp ce pacienţii nu s-au gândit nici o clipă la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă pentru medici sau mărirea salariilor, ci doar la cum ar vrea să fie trataţi sau alte facilităţi acordate pacienţilor.

Sistemul medical din România este cel mai bolnav din Europa civilizată. Nu-i o noutate, şi iată şi câteva păreri ale teleormănenilor despre ce nu merge şi ce ar trebui schimbat în sistemul de sănătate. Toţi respondenţii s-au plâns de lipsa medicamentelor şi a materiilor prime din spitale, tehnologiilor şi a aparaturii moderne din spitale, medicilor, a specialiştilor, corupţia din sistem, dezinteresul personalului, nemotivat financiar şi profesional, managementul prost al spitalelor.

La un consum ridicat de medicamente, cu peste 65%, în cinci ani, teleormănenii vor şi mai multe

Teleormănenii ar aduce multe schimbări în sănătate şi sunt nemulţumiţi de tot sistemul, dar cel mai mult vor medicamenete cât mai ieftine, chiar gratuite, dacă se poate, în cazul în care anual, potrivit datelor CAS Teleorman, consumul de medicamente în judeţ este în creştere, consumul de medicamente cu şi fără contribuţie personală pe ultimii 5 ani înregistrând o creştere în anul 2012 faţă de anul 2008 cu un procent de 67,62%.

Mihaela Simedre, 26 ani, casnică mamă a doi copii, comuna Botoroaga, a precizat că de cele mai multe ori nu a găsit medicamentele recomandate de medicul de familie, despre care a spus că “sunt bine primită de fiecare dată. Dar când am fost la spital a trebuit să dau bani. Da, am dat bani pentru că mi s-au cerut, la primul copil. Acum şase ani, vreo 150 lei. La al doilea am dat de bună voie, nu am mai aşteptat să ceară nimeni. Ce aş schimba, măcar medicamente gratuite pentru copii şi analize la fel, că, deşi teoretic nu se plătesc, la farmacie laşi o grămadă de bani”.

O altă mămică, de astă dată mamă a trei copii, Laura Căldărea, de 30 ani, tot din Botoroaga, a spus că “ar fi multe de schimbat, dar fiind mamă a trei copii, este destul de greu să cumperi medicamentele pentru toţi. “Măcar pentru cei mici să se dea gratuite. Condiţii de cazare mai bune că umblă gândacii prin saloane, şi eu am născut la Bucureşti. Să nu se mai amestece copiii la internare şi să nu mai fie puşi în paturi copii răciţi cu bolnavii cu pojar, sau dacă are mâna ruptă să nu mai fie pus în pătuţ cu unul cu răceală. Cele mai multe schimbări aş face la pediatrie”.

Dacă cele două mămici nu sunt deloc mulţumite de cum funcţionează sănătatea în România, alte două doamne, casnice, din aceeaşi localitate, care stăteau în parc cu nepoţii, Tanţa Biţică şi Ionela Mogoş, nu sunt nemulţumite de sistemul sanitar, spunând că de fiecare dată au primit ce au avut nevoie.

La uşa cabinetului medicului de familie Daniela Mocanu, am întâlnit-o pe Tudora Badea, de 59 de ani, care cu lacrimi în ochi ne-a spus că de când se ştie nu a beneficiat de nici un drept, asta pentru că nu a avut un loc de muncă stabil şi constant, a lucrat pe ici, pe colo, şi când n-a mai avut serviciu a lucrat “cu ziua”, dar “cu ziua”  înseamnă doar obţinerea unui câştig prin care să-şi asigure existenţa de pe o zi pe alta, în cazurile care practică acest tip de muncă. “Nu am venituri, trăim din banii soţului, pentru că eu nu am beneficiat niciodată de nici un drept, nu am avut şomaj, nimic. Mai mă duc cu ziua să fac rost de bani. Ce vreau eu să se schimbe? Păi, să fie medicamentele mai ieftine, să le luăm gratis ăştia care nu avem venituri, să nu mai plătim. În rest, nu am ce spune, la doctor nu am dat bani, nici la Videle, nici la Bucureşti, am primit medicamente din spital. Doctorii s-au purtat frumos, iar doamna doctor Mocanu de fiecare dată de câte ori am venit la ea m-a servit“, a spus Tudora Badea.

Nici la Alexandria solicitările nu sunt altele decât în rural, pricipala doleanţă a alexăndrenilor fiind aceea de a primi cât mai multe medicamente gratuite şi compensate. Ori oamenii care vieţuiesc în acest judeţ sunt peste măsură de bolnavi, ori medicamentele sunt prea scumpe sau este deja un obicei lunar, ca plata facturilor, să cumperi medicamente. “În primul rând, aş scădea preţul la medicamente pentru că sunt prea scumpe. Plătim foarte mult la reţete, sunt scumpe. Măcar să le dea gratuit la bolnavii cronici şi copii. Aş mai îmbunătăţi condiţiile din spitale, că nu sunt toalete, apă unde să te speli cum trebuie, ieşi din spital murdar. Despre doctori nu am ce spune, nu aş schimba nimic, pesonalul din spital de la Alexandria se comportă frumos, despre medicul de familie nici nu mai spun, de fiecare dată m-a servit”, a precizat Florina Strâmbu, casnică, 36 de ani.

Dacă unii au fost docili şi acceptă cu destulă lejeritate haosul în care se învârte sistemul sanitar din România, având prea puţine amendamente de adus şi la fel de puţine schimbări de făcut, alţii, dacă ar deveni factori de decizie în Ministerul Sănătăţii, ar adopta măsuri radicale. Spre exemplu, Mircea Mocanu, un pensionar din Alexandria, ar da afară în primul rând toţii decidenţii de la MS, ar schimba oamenii, “pentru că de fiecare dată s-au schimbat, dar important nu este să schimbi, ci cu cine schimbi. Dacă pui tot incompetenţi, sistemul rămâne la fel, iar în România sănătatea este la pământ. Păcat de oamenii care au boli cronice, care au cancer, şi mor, cum a murit acea doamnă de la Turnu Măgurele (n.r.- Mioara Dumitrescu), care chiar dacă avea dreptul la viaţă, la tratament, nimeni nu i le-a acordat”.

O pensionară de 61 de ani este total dezamăgită de sistemul de sănătate, şi dacă ar face ceva modificări, acestea au legătură cu comportamentul personalului medical, în principal, pe care îl înţelege pe de o parte că nu este suficient remunerat, dar pe de altă parte, este de părere că dacă unii nu au deloc unde să muncească, medicii, de bine, de rău, au un salariu. “Să îngrijească lumea cum trebuie, să se uite la noi, să nu ne mai ciubucărească. Când ne ducem la urgenţă să se uite la noi, că aşa cum am ajuns acolo, aşa am plecat, m-au mutat dintr-un loc în altul. Mi-au băgat o perfuzie cu cine ştie ce în ea, se întrebau asistentele una pe alta ce e în perfuzie. Eu ştiu că şi ei au salarii mici, dar dacă lor nu le ajunge, că au salarii, dar pensia noastră, de 300 lei nu e mică? Din 300 lei, ce să le mai dăm şi lor”, a precizat doamna.

Şi mai tranşantă este Elena Hariton din Zimnicea, asta pentru că doamna a avut posibilitatea, dacă putem spune aşa, să se trateze într-un spital din Germania. “Sănătatea în România este la pământ. Suntem doar cu numele în Europa. Trimiteri dacă primim, primim doar odată pe lună. Anul trecut, cu trimiterea în mână am mers să-mi fac analize, care ar fi trebuit să fie gratuite, şi le-am plătit. Pentru ce am plătit CAS atâţia ani? Aş schimba multe, tot, de la triajul bolnavilor, la modul cum sunt decontate serviciile, că indiferent dacă eşti plătitor de CAS, dacă nu mai sunt fonduri la laboratoare, analizele le plăteşti sau trebuie să te programezi, să-ţi programezi boala, nu poţi, spune retoric doamna Elena. Aş acorda gratuităţi pentru bolnavii cronici la medicamente, aş instrui personalul medical să aibă un comportament adecvat faţă de bolnav şi dacă ei cer înţelegere de la noi că sunt plătiţi prost, că lucrează ore multe în plus, neremunerate, că sunt puţini şi nevoiţi să lucreze în condiţii nu tocmai bune, atunci să nu uite că în spitalele de care ei se plâng, noi ne tratăm, că în ţara în care ei sunt plătiţi prost, noi am muncit o viaţă, iar acum la pensie abia dacă putem să ne ducem zilele, avem pensii chiar şi un sfert din salariul de care se plâng ei. Eu trebuie să mă descurc cu 400 lei, din care acum îmi cumpăr o parte din medicamentele pentru diabet. Aş schimba, tot, ca în Germania, că am fata stabilită acolo şi s-a întâmplat să fac pneumonie şi să fie nevoie de internare. Medicul de acolo nu numai că nu m-a pus să cumpăr medicamentele, mi le-a dat de la el. La nemţi nu trebuie să le bagi bani în buzunar. Am fost internată acolo, după cum v-am spus, şi chiar dacă se spune că nemţii sunt reci, nu este aşa. Îţi vorbesc frumos şi îţi fac toate analizele, de la A la Z. Prefer să mor acasă, decât să ajung, Doamne fereşte, să fiu internată grav în spitalele din România. Iar Nicolăescu ăsta nu e bun de nimic, este primul care ar trebui să plece”.

Medicii se plâng de subfinanţare şi de lipsa personalului medical

După cum am precizat, medicii din Alexandria au acceptat să-şi spună părerea cu privire la sistemul sanitar din România, dar fără a-şi dezvălui identitatea. La unison, mare parte din medicii care lucrează la Spitalul Judeţean de Urgenţă, abia aşteaptă finalizarea lucrărilor spitalului aflat în re-construcţie şi dotarea acestuia la standarde europene, astfel încât pacienţii să poată beneficia de servicii medicale de cea mai bună calitate, iar medici să-şi poată desfăşura activitatea în condiţii optime. În acelaşi timp şi la fel de important rămâne “supravieţuirea“ în condiţiile crizei actuale.

Personal medical, în special medici, şi aparatură medicală, sunt câteva din schimbările pe care le-ar aduce medicii alexăndreni în sănătate. Aceştia spun că sunt foarte multe posturi vacante de medici specialişti în spitalele din România, iar în Teleorman, deşi sunt multe, medicii sunt cei care evită să se angajeze în aceste unităţi. Aceste probleme cred cadrele medicale de la SJU Alexandria că se vor  rezolva odată cu finalizarea şi punerea în funcţiune a celor două corpuri care sunt în plin proces de reabilitare ale spitalului, în urma căreia spitalul va fi dotat cu aparatură medicală la standarde europene, ceea ce va determina creşterea adresabilităţii pacienţilor prin renunţarea acestora de a apela la serviciile medicale ale altor spitale. Totodată, un spital nou, dotat corespunzător, va deveni atractiv şi pentru cadrele medicale ce doresc să desfăşoare activitate în condiţii asemănătoare celor din marile centre medicale din ţară.

În acelaşi timp, sistemul sanitar ar avea nevoie de finanţarea care să permită creşterea calităţii serviciilor medicale, asigurarea unor condiţii hoteliere mai bune pacienţilor şi salarizarea personalului medical la un nivel ce ar stopa migrarea forţei de muncă. Ar mai avea nevoie, sunt de părere cadrele medicale, şi de asigurări de sănătate private.

Medicii alexăndreni, deşi ar schimba foarte multe lucruri în sănătate, spun că sitemul are şi părţi bune. Ce are bun? Sistemul sanitar din România  asigură acordarea asistenţei medicale tuturor pacienţilor asiguraţi sau neasiguraţi, autonomia acordată spitalelor, campaniile de vaccinare realizate prin programele naţionale de sănătate conduse de Ministerul Sănătăţii. (C.P.)

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.