Ales parlamentar în colegiul uninominal 2 din Circumscripţia electorală nr. 36 Teleorman, în scrutinul din decembrie 2012, Crin Antonescu spune că nu şi-a uitat electoratul care i-a dat un mandat în Camera Superioară din Parlamentul României. Mai mult, senatorul PNL spune că-i respectă pe cei care l-au votat atât de mult, încât a decis să-şi ducă mandatul până la capăt.
Cu ce-i ajută pe teleormăneni că Antonescu mai stă în Senat până în 2016 şi nu-şi face bagajele mai devreme? Prezent în teritoriu, oricum n-a prea fost. De altfel, nici în Senat nu s-a arătat prea des. Dacă mai luăm în calcul şi funcţia de preşedinte al Comisiei de revizuire a Constituţiei, lucrurile sunt şi mai clare- activitate săracă, la fel de săracă pe cât ne-a obişnuit de-a lungul timpului.
Antonescu a declarat că decizia sa nu este una luată peste noapte ci vine din constatări şi experienţe acumulate în două decenii de politică. În politica românească există, după cum însuşi liberalul spune, extrem de multă mizerie, agresivitate, incultură şi lucruri imorale. Şi a venit momentul în care „s-a umplut paharul”, iar Antonescu s-a reevaluat ca lider şi a ajuns la concluzia că e cazul să pună punct.
Cât despre planurile sale de viitor, Crin Antonescu a explicat că „sunt foarte multe opţiuni în viaţă” şi că i-ar plăcea foarte mult să revină la o catedră şi/sau să scrie o carte. „Mi-ar plăcea să revin la o catedră, să scriu, sunt atâtea cărţi necitite poate una nescrisă. Sunt atât de multe lucruri minunate în afară de politică pe lumea asta”, a declarat Antonescu. Intenţia senatorului este bună, numai că la catedră se semnează o condică şi, dacă profesorul Antonescu este la fel de chiulangiu pe cât este parlamentarul Antonescu, viitorul nu sună tocmai bine.
Oricum, liberalul se poate lăuda că le-a încercat pe toate: a fost deputat, în prezent este senator, a fost preşedinte PNL, preşedinte al Senatului, post părăsit după ieşirea PNL de la guvernare, dar şi preşedinte interimar al ţării, ca urmare a suspendării preşedintelui de drept, Traian Băsescu. (Violeta Mocanu)
