Senatorii invizibili

Ioan DUMITRESCU

După aproape patru ani de mandat, parlamentarii noştri de Teleorman ar trebui, în cazul în care ar binevoi, să ne explice şi nouă, celor care le-am dat votul, să ajungă senatori şi deputaţi, cam ce au făcut ei pentru noi. Ar mai trebui cei ce-şi încheie mandatul peste aproximativ două luni şi jumătate să ne explice care este diferenţa de avere a domniilor lor între începutul şi sfârşitul mandatului; practic, ar trebui să ne spună ce au făcut ei pentru ei în ultimii patru ani, comparativ cu ce au făcut (sau nu au făcut) pentru alegători.

Vorbind (astăzi) doar despre acei senatori cu care s-a pricopsit Teleormanul în mandatul 2008-2012, un fel de senatori invizibili, se ştie despre aceştia că ar fi activat fiecare în câteva comisii parlamentare, dar nu se ştie mai nimic despre eficienţa muncii acestora. Astfel, despre senatorul democrat-liberal roşiorean Alexandru Mocanu, la început de mandat destul de activ, dar care pe măsură ce au trecut anii pare a fi obosit, se ştie în PDL că nu se mai arată interesat nici de viaţa parlamentară şi nici de viaţa de partid, lăsând să se înţeleagă faptul că nu îl mai interesează încă un mandat. Alexandru Mocanu a fost în Senatul României membru în Comisia pentru buget finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital, precum şi în Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială. A reuşit performanţa să ia cuvântul de la tribuna Senatului de 23 de ori în aproape patru ani, a făcut 9 declaraţii politice şi a participat la 35 de propuneri legislative.

La rândul său, fostul senator PSD (până în februarie 2010) apoi senator UNPR, Şerban Petru Mihăilescu, parlamentar în Colegiul Turnu Măgurele-Zimnicea, a fost membru în Comisia economie, industrii şi servicii, în Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru avizarea propunerilor legislative depuse şi elaborarea unor propuneri legislative privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, Mihăilescu fiind unul dintre cei 13 membri ai respectivei comisii, precum şi în Comisia pentru egalitate de şanse. În timpul ultimului mandat de parlamentar, senatorul Şerban Mihăilescu a luat cuvântul de 20 de ori şi a participat doar la 3 propuneri legislative.

Senatorul maramureşan de Teleorman, liberalul Romeo Florin Nicoară, a făcut parte din comisia pentru politică externă, din comisia pentru administraţie publică, organizare teritorială şi protecţia mediului, precum şi din Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind statutul deputatului şi al senatorului, organizarea şi funcţionarea şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Senatorul Nicoară a luat cuvântul doar de opt ori la Camera Superioară a Parlamentului, a făcut doar patru declaraţii politice, a participat la 49 de iniţiative legislative şi a votat la 8 moţiuni.

Niciunul dintre cei trei senatori nu se mai regăsesc astăzi pe lista candidaţilor pentru Senatul României în vreun colegiu din Teleorman. Să fie oare de vină slaba lor prestaţie, a celor trei senatori, sau ruperea lor de rădăcinile teleormănene care i-au propulsat în acest mandat în Senat? Vor deveni aceştia doar parte a istoriei recente, sau îşi vor căuta alt mediu propice, alt colegiu?