Carmen Dumitrescu
Când au plecat în Parlament, politicienii teleormăneni aveau multe planuri. Unii promiteau locuri de muncă, alţii legi mai substanţiale, alţii oportunităţi pentru tineri, alţii pensii decente. O parte dintre ei chiar credeau sincer în faptul că Parlamentul poate fi un loc din care schimbarea poate începe în forţă, pentru că nimic nu e mai greşit decât faptul de a nu te implica în schimbarea lucrurilor atunci când eşti în poziţia care îţi permite asta. În fapt, majoritatea parlamentarilor teleormăneni au descoperit că Parlamentul e un loc foarte bun pentru somn, un somn pe care noi îl plătim destul de scump. În mod cert, un an în Parlament schimbă perspective. Sunt mulţi care au plecat din Teleorman cu o atitudine umilă, recunoscătoare, dar după numai câteva luni de dormit pe fotoliile Parlamentului, ei şi-au schimbat şi tonusul, şi conduita în raport cu electoratul care i-a trimis acolo, construindu-şi noi tipare comportamentale, care nu fac altceva decât să confirme că toţi politicienii sunt, în definitiv, o apă şi-un pământ.
Alin Bucur, în căutarea bărcii câştigătoare
Când a fost trimis în Parlament de către electoratul lui Dan Diaconescu, Alin Bucur părea un tânăr entuziast, dar cam slab de înger. Puţinele declaraţii publice care au generat mai mult amuzament decât interes au dat de înţeles celor care ştiu să citească printre rânduri că are ambiţii mari. Cel puţin personale… Dar nu a trecut mult timp şi Bucur a trecut într-o altă barcă politică, lăsându-şi colegii şi susţinătorii cu buza umflată. Deşi îi pasă de Teleorman puţin spre deloc, Bucur încearcă să se mai facă văzut prin judeţ, prin acţiuni menite să-l promoveze, la nivel de imagine, ca pe un tânăr politician de caracter şi perspectivă. Şi chiar dacă nu-i prea iese încercarea, e de menţionat faptul că se străduieşte. După un an petrecut în forul decizional al ţării, Bucur are 13 luări de cuvânt, 11 declaraţii politice, 8 propuneri legislative iniţiate, o interpelare şi două moţiuni. Mai activ în Parlament decât alţii, Bucur dă dovada faptului că tinerii trebuie să muncească mai mult pentru a se face remarcaţi decât colegii mai în vârstă, chiar dacă, din păcate, pentru a fi recunoscut ca şi politician de calibru, ai nevoie şi de unele date genetice pe care Bucur nu le posedă. Dar probabil cei care l-au votat, ştiu de ce au făcut-o şi sunt acum pregătiţi să-şi şi asume efectele deciziei de atunci.
Adrian Simionescu, între somn şi… odihnă
Când a câştigat alegerile în colegiul 2, Adrian Simionescu era foarte mândru. Atât de mândru încât nici nu a simţit nevoia să facă vreo declaraţie privitoare la modul în care îşi percepe viitoarea responsabilitate. În general, i-a plăcut să stea în umbră şi să nu arunce prea multe resurse pentru imagine, considerând, probabil, că un învingător poate rămâne şi anonim. Probabil că din acelaşi motiv, Simionescu n-a încercat să se implice prea tare nici în activitatea parlamentară, preferând, aşa cum îi stă în obicei, să utilizeze tableta pentru a face ca timpul să treacă mai uşor în şedinţele de plen. Astfel, la încheierea unui an de activitate parlamentară, Simionescu se poate mândri cu o luare de cuvânt şi două propuneri legislative. Ceea ce, deşi nu ne miră prea tare, ne întristează, în contextul în care ştim că Simionescu ar fi putut face mai mult, dacă şi-ar fi dat, măcar de câteva ori într-un an, silinţa să facă ceva pentru a nu lăsa impresia că a ajuns într-o postură care îl depăşeşte.
Marin Almăjanu, în aşteptarea noului mandat
Când şi-a luat în primire noul mandat de deputat, Almăjanu n-a spus prea multe, fiind adeptul ideii că vorba lungă e sărăcia omului şi tăcerea înţeleaptă te umple de bani. Aşa că aşteptările electoratului său nu erau diferite de cele anterioare şi nimeni nu se poate declara pe deplin nemulţumit de eternul deputat. Mai ales că anul acesta a avut şi ceva implicare în judeţ, cu prilejul reorganizărilor interne din PNL, astfel că oamenii au mai avut şi prilejul de a-l auzi vorbind. Anul acesta, Almăjanu a şi şocat opinia publică, asumându-şi o serie de declaraţii referitoare la guvernarea din care face parte, declaraţii care sunat mai curând ca nişte critici decât ca nişte scuze. Aşa că, per ansamblu, anul acesta, Almăjanu nu ne-a dat sentimentul că a dormit, dimpotrivă, ne-a dat senzaţia că îi place să fie vizibil şi că îl interesează Teleormanul din majoritatea punctelor de vedere posibile. Pe de altă parte, în Parlament a fost destul de activ anul acesta, la finalul lui 2013 el având posibilitatea să se mândrească cu 27 de luări de cuvânt, 9 iniţiative legislative şi două interpelări. Probabil că următorul mandat îi va aduce şi alte satisfacţii, pentru că e clar că evoluţia unor politicieni se poate produce şi la vârste înaintate, ceea ce nu doar ne bucură, dar ne dă şi speranţe într-un viitor luminos.
Cătălina Ştefănescu şi filosofia tăcerii
La momentul anunţării rezultatelor alegerilor parlamentare, calificarea Cătălinei Ştefănescu pentru un loc în Parlament a dat naştere unor numeroase controverse. Desigur, unele justificate, altele nu. Dar ce e cert rămâne faptul că la plecarea sa în Bucureşti, Ştefănescu transmitea ideea că va demonstra că se poate ca o tânără atrăgătoare şi ambiţioasă să facă o carieră incredibilă în politică. După care n-a mai ştiut să răspundă la telefoane presei locale, interesate de activitatea sa în Teleorman, n-a mai ştiut să meargă pe la cabinetul parlamentar şi, în general, n-a mai ştiut… Evident că din acel punct, toţi cei care au pus-o la zid în momentul calificării sale pentru o poziţie de deputat au devenit şi mai convinşi de faptul că nu au greşit în evaluare şi că, realmente, Ştefănescu nu-şi merită locul. Consultând pagina de Internet a Camerei Deputaţilor, am constatat că, totuşi, Cătălina n-a dormit la fel de mult ca majoritatea colegilor ei, aşa că într-un an de mandat a avut 23 de luări de cuvânt, 19 declaraţii politice, 25 de iniţiative legislative şi 5 interpelări. Dar, nu ne putem abţine să nu constatăm faptul că atitudinea destul de arogantă a deputatei duce la o necunoaştere de către opinia publică a demersurilor sale şi că, dacă ar fi realmente conştientă de importanţa construirii unei cariere politice solide, e necesar ca acţiunile sale să aibă parte şi de o promovare suficientă, astfel încât să nu ştie numai ea ce face acolo unde ne reprezintă.
Florică Ică Calotă, un an de pauză bine plătită
Când a plecat la Bucureşti, mulţi au rămas cu un gust amar, pentru că, dintre viceprimarii pe care i-a avut Alexandria, el a fost printre puţinii care şi-au demonstrat capacitatea de a face faţă fişei postului. Desigur, mulţi s-au aşteptat ca şi din poziţia de deputat, Calotă să demonstreze ceva, numai în virtutea faptului că, între liberalii teleormăneni, politicianul e printre puţinii dotaţi cu atitudine decentă şi caracter. Din păcate, scaunul de parlamentar l-a tras şi pe Calotă la somn, aşa că nici el nu s-a luptat prea mult cu situaţia, însumând la finalul unui an de mandat 2 luări de cuvânt, o declaraţie politică, 9 iniţiative legislative şi 4 interpelări. E de prisos să remarcăm faptul că ne aşteptam la mult mai mult din partea lui, deşi mai are încă trei ani la dispoziţie şi ar putea schimba statisticile în favoarea sa. Remarcabil rămâne, însă, faptul că, dintre parlamentarii teleormăneni, Calotă e singurul care a reuşit să nu se schimbe, ca individ. Ceea ce înseamnă destul de mult, din punctul de vedere al opiniei publice.
Timotei Stuparu, un an de linişte finalizat în linişte
Plecarea în Senatul României l-a făcut pe Timotei Stuparu destul de fericit. La momentul acela, senatorul încă era convins de faptul că la Bucureşti se pot face lucruri care nu se fac din judeţ, aşa că, marcat de experienţa campaniei electorale, când emoţia şi aşteptările oamenilor din colegiul său l-au impresionat, îşi propunea să se implice cu adevărat. Apoi s-a răzgândit… Aşa că perioada care a urmat a fost una total neinteresantă pentru senatorul care avea planuri mari pentru judeţul lui. În tot acest interval, Stuparu a acumulat numai 7 iniţiative legislative şi o cuvântare în plen. În mod evident, el a mai încercat să se implice la nivelul judeţului, mai ales în legătură cu evoluţia evenimentelor legate de Centrul Cultural, însă, per ansamblu, prezenţa lui în judeţ a fost destul de discretă. În mod cert, Stuparu se numără printre parlamentarii care îşi înţeleg menirea, dar probabil că este mai trist să-ţi înţelegi menirea şi să nu faci nimic în sensul acesta decât să aplici nişte principii după ureche, fără a le crede cu adevărat. Evident, şi Stuparu mai are timp la dispoziţie ca să mai schimbe situaţia, dar finalul primului an ne pune în faţa unui bilanţ dezamăgitor, pe care îl aşteptam mai curând de la colegi de-ai săi care nu înţeleg pe deplin de ce se află în forul legislativ al ţării la momentul acesta.
Nicolae Mohanu, un an de pauză prelungită
Plecarea lui Mohanu la Bucureşti a fost tratată cu reticenţă chiar de către personajul în cauză. Asta pentru că fostul primar al municipiului Turnu Măgurele se simţea mult mai bine într-o poziţie administrativă şi, în plus, familia îl determina să-şi dorească să rămână în Teleorman. Dar, ca şi final de carieră politică, un mandat de senator a fost pentru Mohanu un pas frumos şi important. Evident, dacă ar fi făcut ceva din poziţia cu pricina, lucrurile ar fi fost şi mai frumoase. Dar n-a fost să fie… pentru că dacă ne uităm pe bilanţul de la finalul acestui an al activităţii sale parlamentare, Mohanu a avut 8 iniţiative legislative, 3 declaraţii politice, 1 întrebare, 1 interpelare şi 5 luări de cuvânt în plen. Trebuie să constatăm că, şi în cazul lui Mohanu, atitudinea şi decenţa nu i-au fost afectate de noul statut, el continuând să fie receptiv la nevoile oamenilor din judeţul pe care îl reprezintă. Dar, aşa cum a preferat o viaţă întreagă, Mohanu a rămas şi un parlamentar discret, înclinat mai curând spre linişte şi reculegere decât spre acţiune şi succes politic.
Florinel Dumitrescu, mai puţin e mai bine decât deloc
Atunci când a plecat la Bucureşti pentru a-şi lua în primire postul de senator, Florinel Dumitrescu nu era sigur că trăieşte sau visează evenimentele. Ajuns oarecum accidental pe lista candidaţilor PP-DD la Parlament, Florinel Dumitrescu a fost destul de surprins de context, dar a spus tuturor celor care îl cunoşteau dinainte că nu se va schimba şi va rămâne fidel principiilor sale. La scurt timp după, a luat decizia să părăsească partidul care l-a propulsat în Parlament şi a trecut în tabăra social-democrată, mai solidă şi mai puternică. În acest moment, este printre puţinii parlamentari teleormăneni care fac efortul de a fi în judeţ atunci când au loc evenimente publice şi acest lucru îi place cu adevărat, pentru că e cert faptul că a rămas apropiat de oameni. Dar în Senat, Florinel nu va face carieră. Şi asta e cert doar dacă ne uităm la bilanţul primului său an de mandat, el fiind iniţiatorul a 8 demersuri legislative, a 6 declaraţii politice şi a 9 întrebări. El a luat cuvântul în plen de 19 ori anul acesta, ceea ce îl situează totuşi deasupra multora dintre colegii săi parlamentari veniţi din Teleorman.
Lucian Militaru, un an al discreţiei absolute
Fiind singurul reprezentant al PDL Teleorman în Parlamentul României, aşteptările legate de activitatea lui Lucian Militaru erau, cu siguranţă, destul de mari. Din păcate, probabil că şi Militaru a obosit, oricât de greu ne-ar fi să credem acest lucru, în contextul în care, dintre politicienii Teleormanului, Militaru avea o vigoare impresionantă. Dar Opoziţia nu-i prieşte, aşa că deputatul pare mai mult resemnat şi discret decât activ şi agresiv cu Puterea. În acest prim an de activitate, Militaru a luat cuvântul de 2 ori în şedinţe, a făcut o singură declaraţie politică, a avut 5 propuneri legislative şi a depus 8 moţiuni. La nivelul prezenţei efective în judeţ, nu se poate spune că Militaru a fost foarte vizibil, dimpotrivă, a cam lipsit şi la evenimentele organizate de propriul partid. În mod cert, are şi el timp să schimbe atitudinea, dar până atunci, noi, ca şi cetăţeni ai acestei ţări, înţelegem că somnul parlamentarilor e adeseori plătit prea scump.
