Sorin Ovidiu Bălan
Cu toate asigurările de pace şi bună înţelegere date de mai marii lumii, situaţia din Ucraina este departe de a se normaliza. Dimpotrivă, am spune. Războiul este la un pas să izbucnească, iar noul Sarajevo este acum Crimeea. Preşedintele Traian Băsescu ne asigura că graniţele noastre sunt sigure şi România se află la adăpost. Ar fi bine să fie aşa. Numai că…
România este din nou între ape, la răscrucea furtunilor, între Rusia care nu dă semne deloc să cedeze şi să oprească atacul asupra Ucrainei şi SUA şi Uniunea Europeană, care, dincolo de limbajul diplomatic, sunt ferme în a scoate Ucraina din sfera rusească de influenţă.
Vi se pare cumva că acestea sunt declaraţii de pace? Liderul rus Vladimir Putin: „Moscova își rezervă dreptul de a-și proteja interesele și pe cele ale populației rusofone din Ucraina.” Preşedintele american Barak Obama: „O continuare a încălcării suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei de către Rusia va avea consecinţe negative asupra locului Rusiei în cadrul comunităţii internaţionale”. De la Bruxelles, NATO îşi zăngăne armurile prin vocea secretarului său general, Anders Fogh Rasmussen: „Rusia ameninţă pacea şi securitatea Europei; Moscova trebuie să înceteze imediat activităţile militare şi ameninţările la adresa Ucrainei”.
Se vede undeva cuvântul „pace” în aceste declaraţii?
Este evident că nici nu se va auzi curând. Pentru că interesele sunt enorme. O apropiere a Ucrainei de Occident va însemna şi o apropiere de NATO, ceea ce Rusia nu poate accepta. Gândiţi-vă numai la baza navală de la Sevastopol, de unde Rusia controlează strategic toată Marea Neagră. A pierdut deja Insula Şerpilor.
În toată această fierbere, o ştire este la un pas să fie aproape trecută cu vederea. Nouă însă ni se pare însă de o importanţă excepţională: „Transnistria trebuie să-şi întărească controlul asupra spaţiului său aerian” a hotărât Parlamentul de la Tiraspol.
Cu ce credeţi că va întări Transnistria supravegherea (care implică şi creşterea capacităţii de reacţie cu avioane de vânătoare)? Cu radare şi aparate de zbor ruseşti, evident. Este mutarea de răspuns a Rusiei. Ce înseamnă asta de fapt? Ceea ce prevesteam acum o săptămână chiar în această rubrică: extinderea conflictului din Ucraina şi în Basarabia. Extinderea tulburărilor, inclusiv armate, la toată graniţa de Nord a României.
Care, ca de obicei, va fi prinsă la mijloc, dacă se va escalada conflictul, aşa cum s-a întâmplat în timpul războiului din Iugoslavia.
Iar Rusia nu este Iugoslavia.
