Sorin Ovidiu Bălan
În timp ce la noi în ţară, opinia publică este ocupată să afle că Bianca a mers cu tramvaiul o staţie, după care a coborât pentru că nu mai suporta mirosul, iar Florin Salam a plecat dintr-o emisiune televizată pentru că a fost deranjat de întrebarea unui reporter, la graniţele noastre de Nord, lumea se pregăteşte de război. Ieri dimineaţă, o bază militară ucraineană din localitatea Feodosia, a fost luată cu asalt de către forţele ruse, care au folosit blindate uşoare şi elicoptere. Martorii spun că în interiorul bazei s-au auzit focuri de armă. După câtva timp, au fost văzute mai multe camioane care transportau militari ucraineni, cu mâinile legate. Este limpede că vremea discuţiilor a trecut. Este limpede că se trage, deocamdată, din fericire, doar sporadic. Dar, mai ales, este limpede că lucrurile nu se vor opri aici. Că vor urma şi alte teritorii pe care Rusia le vizează.
Întoarcerea capului în altă parte decât de la lucrurile cu adevărat grave care se petrec în vecinătatea noastră şi care au legătură directă şi cu noi, nu înseamnă deloc că ele se rezolvă. Dimpotrivă. Netratate cu foarte multă seriozitate, ele se adâncesc. Iar miza pe aliaţi, nu este întotdeauna cea mai bună soluţie.
Despre tendinţele expansioniste ale Rusiei nu se vorbeşte doar de câteva zile. În urmă cu mai bine de patru ani, preşedintele uneia dintre ţările baltice a avertizat asupra acestei intenţii. Ba chiar descria şi firul evenimentelor. În urmă cu un an de anexarea Crimeii, mai multe state au avertizat că se va întâmpla acest lucru. Care a fost reacţia? Niciuna! Când a început conflictul din peninsulă, din nou au fost avertismente care spuneau că urmează Republica Moldova. Din păcate, s-au dovedit a fi adevărate. Săptămâna trecută, Tiraspolul a cerut alipirea Transnistriei la Federaţia Rusă. Reacţia celorlalte state? Nimic! Acum, se vorbeşte tot mai insistent că Putin vizează şi ocuparea Gurilor Dunării. Reacţia de până acum a comunităţii internaţionale? Nimic!
Autorităţile noastre ne spun că putem fi liniştiţi, invocând organizaţii din care România face parte precum şi tratatele pe care le-a semnat. Şi Ucraina era liniştită. Avea un tratat, semnat la Budapesta de marile puteri, în care i se garanta suveranitatea şi integritatea teritorială. Rusia, una dintre semnatare, s-a ţinut de cuvânt. I-a respectat integritatea luându-i Crimeea. Celelalte puteri au reacţionat. Fac nesfârşite şedinţe unde discută despre eventuale sancţiuni economice împotriva Rusiei. Adică, nimic.
Ce ne facem noi, România, dacă în continuare avertismentele se vor transforma în realitate şi se va întâmpla cumva ca Putin să spună că şi Gurile Dunării, asemenea Crimeii sau Transnistriei, sunt un străvechi pământ rusesc?
Stăm liniştiţi ca Ucraina?
Chiar, ce credeţi. După experienţa traumatizantă pe care a avut-o, Bianca se va mai urca vreo dată în tramvai, sau nu?
