Ioan DUMITRESCU
Construită în urmă cu aproximativ 40 de ani, Casa de Cultură a Sindicatelor din Municipiul Turnu Măgurele a ajuns astăzi o ruină, o paragină jalnică, o ruşine pentru turneni, pentru administraţia publică locală, o pată pe obrazul proprietarilor, Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România, o mizerie pentru locuitorii oraşului, un spaţiu atât de vandalizat, încât nici hoţii de fier vechi, de mobilier, de cărţi şi de parchet nu mai au ce fura.
Există un Acord din 12.02.2002 semnat la data respectivă de Marius Petcu – preşedinte CNSLR Frăţia, Bogdan Iuliu Hossu – Cartel Alfa, Dumitru Costin – BNS şi Iacob Baciu – CSDR prin care se specifica „Obţinerea de urgenţă a titlurilor de proprietate asupra Caselor de Cultură ale Sindicatelor şi terenurilor aferente în folosul solidar al celor patru confederaţii sindicale. Părţile convin ca patrimoniul astfel definit să fie încredinţat spre administrare Asociaţiei Naţionale a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România”. Astfel, Casele de Cultură şi-au găsit un proprietar în persoana sindicatelor, şi un administrator în persoana ANCCSR-ului, proprietari şi administratori care în toţi anii nu au investit nici un ban în întreţinerea respectivelor aşezăminte, în schimb au avut grijă lunar să ridice indemnizaţia de participare la şedinţele de consiliu de administraţie.
În perioada 2001-2006, s-a încercat un parteneriat între Casa de Cultură şi Primăria municipiului Turnu Măgurele, Consiliul Judeţean Teleorman, Combinatul Chimic, Apa Serv; respectivul contract de asociere nu a fost niciodată semnat de Eugen Luha, preşedintele ANCCSR, ca şi când nu ar fi avut nevoie de banii de la Primărie. De ce nu a acceptat ANCCSR-ul contractul cu Primăria din Turnu Măgurele? Probabil ori din incompetenţă, ori din rea voinţă, ori din delăsare. Între timp, ANCCSR pierde, rând pe rând, procesele cu cei care s-au perindat ca directori sau administratori ai Casei de Cultură respective, şi care în instanţă câştigă zeci şi sute de milioane pentru salarii neachitate.
Astăzi, încă mai sunt pe rolul tribunalelor şi judecătoriilor procese din care cei care au condus şi administrat Casa de Cultură a Sindicatelor din Turnu Măgurele, care a ajuns astăzi o ruină, vor câştiga bani plătiţi de o structură înfiinţată doar pentru a beneficia, fără a se ocupa efectiv de administraţie. Sindicaliştii care pretind că sunt ba proprietari, ba administratori, n-au investit nici un ban în 23 de ani, în schimb tot timpul au tras foloase. Casa de Cultură din Turnu Măgurele, cândva o bijuterie a municipiului, azi o jalnică ruină, a avut şi câţiva angajaţi, printre aceştia şi pe Virgil Ivan, director o perioadă de timp, şi Petre Neaga, administrator, şi unul şi altull nebeneficiind însă de retribuirea drepturilor salariale din contractele de muncă. Ambii au dat în judecată Casa de Cultură din Turnu Măgurele şi, implicit, şi ANCCSR, Ivan solicitând 28 de milioane, iar Neaga 205 milioane lei vechi; este de menţionat că Petre Neaga a mai câştigat în instanţă un proces cu ANCCSR, în urma căruia a recuperat 217 milioane de lei, iar ANCCSR a fost bun de plată.
Astăzi, luni, 04.03.2013, este aşteptat în Alexandria Eugen Luha, directorul ANCCSR, care este posibil să negocieze cu Primăria municipiului reşedinţă de judeţ un contract de transfer spre administraţia publică locală a Casei de cultură din Alexandria, care încă nu este o ruină cum este cea din Turnu Măgurele, unde ani de-a rândul a refuzat cu obstinaţie să facă un contract de asociere cu fostul primar Nicolae Mohanu şi Primăria din Turnu Măgurele. Oare de ce?
