Sorin Ovidiu Bălan
„Este important ca România să înţeleagă că pentru noi Articolul 5 este sacrosanct, pentru America şi pentru restul Alianţei. Ne angajăm să apărăm România”. Asigurările, liniştitoare altminteri, vin din partea unui personaj foarte important, şi anume Duane Butcher, însărcinatul cu afaceri al SUA în România.
Ce i-a venit totuşi unui om atât de important să ne asigure că suntem protejaţi? Adică, ce aduce nou o astfel de declaraţie? Practic,la prima vedere, nimic. Ea ne reaminteşte că suntem ceea ce ştiam şi noi că suntem, adică membri cu drepturi depline ai NATO şi UE şi că şi nouă, deşi suntem mai prăpădiţi, ni se aplică aceleaşi prevederi din tratatele pe care le-am semnat şi din regulamentele celor două organizaţii.
Dacă nu ne spune nimic nou, totuşi, de ce a simţit acum nevoia oficialul american să facă această declaraţie. Ne explică tot el: „Romania, in calitate de frontieră estică a Uniunii Europene şi a NATO, se află în prima linie şi noi suntem extrem de preocupaţi şi îngrijoraţi de evoluţia situaţiei în Ucraina, care are implicaţii serioase asupra securităţii internaţionale”.
Îngrijorarea oficialului american are şi o bază reală, pentru că faptele arată că anexarea Crimeii nu pare să rămână un episod singular. NATO a dat publicităţii fotografii din care se vede clar o concentrare masivă de trupe la graniţa Ucrainei, tancuri, transportoare blindate, logistică importantă, inclusiv spitale de campanie, dar şi patruzeci de mii de soldaţi bine echipaţi şi antrenaţi.
Vladimir Putin, după modelul sovietic, neagă pur şi simplu evidenţa. De fapt, aplică o metodă ieftină de abatere a atenţiei: ameninţă că scumpeşte gazul. Îmi amintesc de bancul cu americanul care citeşte în metrou la Moscova pe un afiş: „Acest metrou circulă din cinci în cinci minute”. Stă în staţie mai bine de jumătate de oră şi nu vine nici un tren. Încearcă să ceară explicaţii unui lucrător în uniformă, arătându-i plăcuţa cu anunţul. Rusul îi răspunde nervos: „Eşti american? Voi vorbiţi, mă, care omorâţi negri?”
La noi în România nu am omorât şi nici nu avem de gând să omorâm negri. Dar nici nu putem să privim cu indiferenţă cum în Găgăuzia se încearcă realizarea unui referendum la fel cu cel din Crimeea, că în Transnistria, oficialităţile separatiste au cerut deja alipirea la Rusia, iar în Ucraina au fost ocupate de către persoane înarmate, clădiri oficiale.
Adică tulburări grave, chiar la frontierele noastre. Intensificarea prezenţei NATO este, desigur, de natură să ne liniştească.
Dar şi Ucraina stătea liniştită că avea un tratat, semnat la Budapesta, prin care i se garanta, inclusiv de către Rusia, agresorul de acum, integritatea teritorială şi suveranitatea.
Şi acum a pierdut Crimeea, iar pe cârcă îi apasă cizmele a patruzeci de mii de soldaţi ruşi.
