Carmen Dumitrescu
Am devenit, în timp, insensibili la poveştile despre luptă şi curaj, simţindu-ne mai tentaţi să sprijinim cu totul alte lucruri decât valorile intelectuale, ambiţia şi perseverenţa de a reuşi în viaţă. O astfel de poveste este şi cea a două tinere din comuna Talpa, care de un an de zile nu mai au niciun fel de sprijin material, dar care au reuşit să se mobilizeze în aşa fel încât să demonstreze că dacă există ambiţie şi dorinţă de a trece peste greutăţi, niciun obstacol nu e imposibil de trecut. Cele două surori învaţă acum în cadrul a două licee din Alexandria, una dintre ele fiind prima pe clasă la Liceul Pedagogic Mircea Scarlat iar cealaltă având rezultate şcolare bune la Liceul Agricol din Alexandria.
Acum un an de zile, cele două fete şi-au pierdut tatăl, după ce vreme de mai multe luni, a suferit cumplit din cauza unei boli care i-a răpit mobilitatea, cauzând o durere imensă fiicelor sale, nevoite să vadă în fiecare zi cum singurul lor părinte se stingea. Mama le-a părăsit când cea mai mică dintre surori aveau numai 4 ani şi fetele nu mai ştiu în acest moment nimic despre ea. Într-un fel, nici nu mai au această curiozitate, considerând că un părinte care pleacă şi nu se mai interesează de starea copiilor lăsaţi în spate îşi pierde, cu anii, statutul, oricând de puternic ar fi glasul sângelui.
Mariana Neaga are 17 ani şi este mezina familiei. Cu toate acestea, ea a reuşit încă din primii ani de liceu să-i impresioneze pe profesorii liceului “Mircea Scarlat” prin inteligenţa şi prin implicarea ei în activităţi şcolare şi extraşcolare. Chiar şi în acest moment, tânăra are prima medie din clasa ei şi face eforturi în fiecare an să obţină rezultate şcolare din ce în ce mai bune, considerând că studiul este un bun mod de a evada din problemele cotidiene care o acaparează din ce în ce mai mult şi o responsabilizează aşa cum puţini copii se simt responsabilizaţi la 17 ani. De altfel, a participat la olimpiade şcolare aproape în fiecare an de liceu. Mariana vorbeşte puţin şi nu îi place să iasă în evidenţă. Modestia îi caracterizează fiecare acţiune şi toţi colegii de clasă ţin la ea şi îi doresc tot binele din lume, lucru destul de rar în zilele astea. Ea locuieşte la cămin, pentru că, graţie intervenţiei unor cadre didactice, este scutită de plata cazării. Însă, în ceea ce priveşte hrana, ea trebuie să scoată din buzunar în fiecare lună 200 de lei, bani pe care ea îi câştigă pe timpul verii, când pleacă pe litoral pentru a munci ca ospătăriţă la terase. În mare măsură, încearcă să îşi sprijine şi sora, pe Elena, cu doar un an mai mare decât ea, aceasta învăţând la Liceul Agricol din Alexandria. Elena a fost mai afectată de moartea tatălui decât s-ar fi putut anticipa iniţial iar liniştea sufletească de care avea nevoie acum, în clasa a XII-a, pentru a se pregăti de examenul maturităţii a fost spulberată definitiv. Elena locuieşte la o gazdă care îi percepe o sumă foarte mică pentru cazare, astfel că, spre deosebire de sora ei, este ceva mai liniştită în privinţa situaţiei locative. Totuşi, ambele se luptă din greu pentru a supravieţui financiar acestor ani de liceu şi pentru a putea să se înscrie mai târziu la o facultate. Speranţele lor ca acest lucru să se întâmple, însă, sunt extrem de vagi. Mariana ştie că poate lua la facultate şi fără să arunce bani pe meditaţii şi pentru alte capricii, pe care elevi de vârsta ei le consideră drepturi fireşti, însă mai ştie şi că e imposibil să te descurci pe timpul facultăţii cu sumele derizorii pe care le câştigă ea în timpul verilor la mare.
De aceea, cele două surori ar avea nevoie de un sprijin financiar lunar, oferit de oameni deschişi la minte şi la suflet, sub forma unei burse pentru o perioadă anume de timp. Câteva sute de lei pe lună ar putea schimba definitiv viitorul acestor tinere cu reale capacităţi intelectuiale şi cu o ambiţie ieşită din comun. Câteva sute de lei, care, pentru un om de afaceri nu înseamnă aproape nimic, ar putea face diferenţa între posibilitatea ca Mariana şi Elena să aibă cariere frumoase sau vieţi fără însemnătate la nivel local. Implicarea poate face diferenţa. Aşa că toate persoanele care doresc să le sprijine pe cele două surori pot face acest lucru şi îşi pot exprima disponibilitatea în acest sens. Cu certitudine, orice gest frumos va determina efecte benefice şi va da celor implicaţi sentimentul că au făcut un gest firesc de sprijin, pe care numai membrii unei comunităţi unite îl pot face cu adevărat.
