În urma scrutinului de pe 2 noiembrie, în turul secund care va avea loc pe 16 noiembrie s-au calificat doi candidaţi din 14 şi, cum era de aşteptat, prezidenţiabilii susţinuţi de cele două mari alianţe politice (PSD-UNPR-PC pe de o parte şi ACL pe cealaltă) au obţinut cel mai mare scor. Astfel, Victor Ponta a câştigat 40.44% din voturi, în timp ce contracandidatul său Klaus Iohannis s-a ales cu 30.37%. Ceilalţi candidaţi, sustinuţi de formaţiuni politice sau independenţi, au obţinut scoruri mici, care devin însă semnificative dacă sunt privite ca potenţial electoral pentru cei doi finalişti. Cum s-a obişnuit deja în cazul prezidenţialelor anterioare, învingătorul nu e chiar învingător, diferenţa faţă de învins fiind una mică, de până la două procente. Se poate spune, aşadar, că fiecare vot contează, munca de convingere dusă pentru fiecare alegător fiind una deloc de neglijat. În cele două săptămâni de campanie electorală după scrutinul de pe 2 noiembrie, s-au dus acţiuni de convingere din poartă în poartă, acţiuni stradale, s-au făcut mitinguri electorale de mai mică sau mai mare amploare, s-au negociat alianţe cu învinşii pentru „transfer de voturi”, s-au speculat punctele vulnerabile ale contracandidatului, s-au aruncat găini peste gard şi s-au organizat întâlniri televizate între prezidenţiabili, care s-au dorit a fi dezbateri, cu gândul că poate, poate, se va reuşi convingerea electoratului că „al nostru e mai bun”. Diferenţa de 10 procente dintre cei doi finalişti, rezultată în urma primului tur de scrutin, este una semnificativă, dar care nu conferă în niciun fel siguranţa că favoritul va fi şi câştigător. Mai mult, fiecare tabără o acuză pe cealaltă că a fraudat procesul electoral, prin urmare nu se poate spune care este diferenţa reală dintre cei doi. Şi, cum clasa politică mioritică este una neaoşă în declaraţii, alegătorii au putut afla cum sunt înşelaţi chiar din gura celor care le garantează că scrutinul este unul organizat corect. Astfel, printre principalele căi de fraudare a procesului electoral au fost menţionate: transmiterea de liste de vot suplimentare gata completate la secţiile de votare, recurgerea la presiuni şi ameninţări asupra membrilor comisiilor din secţiile de votare şi mituirea acestora, metoda”suveica”, metoda „maradona”, metoda „verigheta”, procesul verbal de număratoarea voturilor întocmită în afara secţiei care va înlocui pe cel tocmit în secţie, mituirea alegătorilor cu bani şi bunuri în ziua votului precum şi ameninţarea acestora, în special a celor care beneficiază de ajutoare sociale din partea statului. În condiţiile date, alegătorul de rând, care speră la un trai mai bun şi un viitor promiţător în ţara lui, îşi pune o întrebare mai mult decât legitimă: „Eu cu cine votez duminică?”
(Violeta Mocanu)
