Carmen Dumitrescu
În fiecare iarnă, problema oamenilor fără adăpost începe să revină în atenţia opiniei publice. Pentru că nu au unde să se protejeze de frig, unii dintre ei mor, alţii trec prin operaţii dificile de amputare a unor membre iar alţii ajung periodic la spital pentru îngrijiri. Din păcate, soluţiile pe care autorităţile le rezervă acestei probleme sunt limitate şi nimeni nu poate spune cu francheţe că pe viitor vor apărea mijloace adecvate de protecţie socială a celor care trăiesc sub cerul liber. În zonele urbane, acolo unde populaţia preferă prudenţa în locul omeniei, scările de bloc sunt dotate cu interfon, astfel încât nici aceste locuri nu mai reprezintă o variantă demnă de luat în considerare de către cei fără adăpost. Nu trebuie să uităm că mulţi dintre oamenii străzii au tendinţa de a fi agresivi atunci când trec prin situaţii limită, mulţi dintre ei fiind în stare să comită acte reprobabile pentru o pâine.
În zonele rurale, săracii mai primesc sprijin din partea unor oameni cu inimă, care le permit să petreacă câteva săptămâni în grajduri sau spaţii nelocuite din preajma caselor. Chiar dacă până în acest moment, numărul solicitărilor zilnice la Ambulanţă tinde să se încadreze în normalitate, problema cazurilor sociale care suferă de pe urma frigului preocupă doar parţial autorităţile, mai ales că până acum gerul nu a afectat foarte mult această zonă. Dar cu siguranţă nu va mai dura mult până la instalarea frigului, în adevăratul sens al cuvântului. Responsabilitatea revine, în primul rând, spitalelor. În spitale, însă, cei fără adăpost nu pot fi ţinuţi mai mult de câteva zile iar apoi se întorc, de regulă, pe stradă, pentru a reveni în îngrijirea medicilor peste câteva zile.
Pe vremea când centrele de sănătate încă mai existau în judeţ, aceea era o variantă excelentă de prevenire a recidivelor în cazul oamenilor străzii, constând în mutarea lor temporară la centrele de îngrijire de la Furculeşti şi Deparaţi, unde aceşti oameni puteau fi ţinuţi o anumită perioadă de timp, astfel încât temperaturile scăzute să nu determine producerea unor tragedii. Rolul important al centrelor de îngrijire a fost cel mai evident pe parcursul iernii trecute, când o mare parte din oamenii străzii au fost adăpostiţi până când temperaturile de afară au început să crească, însă atunci, în realizarea acestui demers, au cooperat atât Instituţia Prefectului, cât şi Direcţia de Sănătate Publică şi restul factorilor responsabili, sub atenta supraveghere a Guvernului. Ca să se ia şi în acest an măsuri dintre cele mai serioase, trebuie, desigur, ca numărul celor care solicită Ambulanţa pentru degerături şi hipotermie să crească exponenţial la nivel naţional, pentru că, din nefericire, trăim într-o ţară în care prea puţini cred că e mai bine să previi decât să tratezi.
Anul acesta, responsabilitatea protejării oamenilor străzii de frigul potenţial revine în totalitate primăriilor. Şi, în acest sens, multe dintre localităţile care au adăposturi de zi la îndemâna – Alexandria fiind un astfel de caz – îi vor putea susţine pe cei care nu au condiţiile esenţiale pentru a se proteja de ger în această iarnă. Problema rămâne la nivelul zonei rurale a judeţului, unde primăriile trebuie să găsească soluţii pentru identificarea şi pentru sprijinirea celor fără adăpost, astfel încât să poată fi prevenite situaţiile grave şi chiar pierderile de vieţi omeneşti.
