Carmen Dumitrescu
Nu e un secret pentru nimeni că sărăcia din Teleorman se manifestă uneori în forme extrem de grave. Astfel, există familii tinere care ajung în stradă pentru că n-au reuşit să-şi achite creditele bancare şi au fost evacuaţi de executori sau pentru că au fost alungaţi din casă de părinţi şi lăsaţi să se descurce singuri.
În sprijinul lor, municipalitatea a construit cu ceva ani în urmă un adăpost temporar în zona Iaica, unde toţi cei care nu au altă soluţie puteau fi cazaţi pentru câteva luni, până identificau o altă posibilitate de locuire. Adăpostul arată decent şi reuşeşte să acopere aproximativ toate necesităţile unor familii aflate în momente de răscruce, aşa că cererile sunt, în general, numeroase. În acest moment, în adăpostul temporar locuiesc aproximativ 30 de familii, care nu au altă variantă de locuire la nivelul municipiului şi care depind, în mod fundamental, de sprijinul celor de la Serviciul Public de Administraţie a Activităţilor Sociale şi Protecţie Socială Alexandria. Potrivit legislaţiei în vigoare la nivel naţional, cei care beneficiază de cazare la adăposturile temporare au dreptul legat de a rămâne acolo timp de şase luni.
Prelungirea duratei era posibilă numai cu sprijinul consilierilor locali, care puteau aproba prelungirea duratei de cazare cu încă şase luni. Însă, potrivit directorului Serviciul Public de Administraţie a Activităţilor Sociale şi Protecţie Socială Alexandria, Ioan Voicu, faptul că după expirarea unui an de cazare, mulţi dintre locatarii adăpostului erau în continuare în situaţii critice, a fost necesară prelungirea de către Consiliul local a perioadei de cazare în adăpost la 18 luni: “Mulţi dintre cei care locuiesc în adăpostul temporar au copii. După ce prelungeam cu şase luni durata iniţială de cazare, ne dădeam seama că ei nu aveau în continuare unde se duce. Pe unii mai încercam să-i sprijinim, mai ales atunci când era vorba despre familii tinere cu copii, dar nu se reuşea tot timpul… Aşa că în Consiliul local s-a luat decizia prelungirii duratei de cazare până la maximum 18 luni, timp în care cei aflaţi în situaţii dificile mai pot căuta şi alte soluţii”.
Potrivit hotărârii de Consiliu local, revenirea în adăpost nu va fi permisă decât după o perioadă de 6 luni de la data externării în cazul primei reveniri sau după 18 luni de la ultima externare, dacă asistatul a beneficiat de cel puţin două perioade de cazare. În consecinţă, prelungirea cu şase luni a perioadei posibile de cazare în adăpostul de zi poate reprezenta pentru mulţi dintre beneficiari o adevărată gură de aer, chiar dacă, în cele mai multe dintre cazuri, ei nu rezolvă niciodată problema cu adevărat şi trăiesc, de pe o zi pe alta, din mila statului şi a autorităţilor locale, aflte într-o perpetuă căutare de alternative.
