Sănătatea din România pare să nu mai aibă resurse pentru propria vindecare şi la fiecare început de an se anunţă un an şi mai greu pentru medicina românească. Vor fi internaţi mai puţini pacienţi, bugetul pentru salarii dacă nu va fi din nou tăiat, cel mult se va suplimenta cu un anume procent care, de cele mai multe ori, nu a acoperit tăierile anterioare, iar jumătate din spitalele ţării vor încerca să supravieţuiască. Guvernele totdeuna explică sec: nu sunt bani. În timp ce calculele de pe hârtie se fac, în principal, prin reducerea cheltuielilor cu internările, medicii spun că starea de sănătate a populaţiei continuă să se înrăutăţească, fiind în creştere numărul de cazuri de TBC. La un moment dat, sănătatea românească nu ducea lipsă de medici, ci de posturi, acum, situaţia s-a schimbat: statul a deblocat posturile din spitale, medicii şi asistentele nu le mai vor. Preferă străinătatea. De ce? Chiar dacă Guvernul a deblocat fondurile destinate spitalelor, unităţile sanitare se confruntă cu o lipsă majoră de personal, din cauza salariilor foarte mici şi a condiţiilor de muncă precare. La Alexandria, la secţia de urgenţă s-au scos la concurs mai multe posturi, în nenumărate rânduri, însă personalul calificat preferă să-şi găsească de lucru în ţările europene. La fel este situaţia din fiecare unitate din judeţ, unde la ultimul rezidenţiat, din 44 de posturi scoase la concurs abia dacă se vor ocupa 6 şi asta pentru că s-au înscris doar 9 medici dintre care 3 au fost respinşi.
Personalul unităţilor spitaliceşti din Teleorman, ca probabil şi mulţi alţi angajaţi ai sistemului, au ajuns la capătul răbdării întrucât nu-şi mai pot permite nici să-şi ducă traiul de zi cu zi, mai ales că în ultimele luni scumpirile se ţin lanţ, iar la orizont se arată multe alte majorări, de la alimente, gaz, energie electrică, până la ţigări şi alcool. În aceste condiţii, majoritatea dintre ei au ajuns să facă foamea, mai ales asistentele şi infirmierele. În plus, datoriile de la întreţinere şi utilităţi i-au copleşit. Situaţia şi o remunerare sub nivelul muncii depuse crează chiar şi vrajbă între colegi, asta pentru că, sunt şi situaţii în care salariile diferă, pe acelaşi post, din varii motive, care ţin de condiţiile de încadrare şi salarizare ale fiecărei unităţi în parte, iar unii se simt discriminaţi. Într-o astfel de situaţie este Ana, angajată a SJU Alexandria, care spune că abia se descurcă de pe o zi pe alta şi este, la propriu, disperată, nu ştie cui să ceară ajutorul. A ajuns chiar să i se adreseze, pe blog, primarului Victor Drăguşin, deşi este conştientă că municipalitatea nu poate face absolut nimic. Disperarea însă a determinat-o să se adreseze cuiva la îndemână şi care să o şi asculte. Astfel, aceasta a postat un mesaj în care-i spune primarului of-ul care o macină, “sunt salarită la SJU ALEXANDRIA ca asistent medical cu un salariu de 635, colegele mele au 1368, facem aceeaşi muncă şi primim salarii total diferite, eu ajung la 800 lei, ele ajung la 1.900; cum explicaţi asta? colegele mele infirmierele au 33 ani vechime şi un salariu de 681 lei, cum să se pensioneze cu aceşti bani? cui să ne plângem? pe cine să reclamăm pentru aceste discrepanţe? Totul e la nivel local, în alte oraşe, aşa ceva nu se întâmplă; vă mulţumesc”. (C.P.)
Test