Perioadele de secetă care revin la răstimpuri din ce în ce mai scurte în ultimii ani, însoţite de temperaturi ridicate peste mediile multianuale de pînă acum două decenii, cu efectele lor nedorite nu numai pentru economia agricolă, dar şi pentru sănătatea oamenilor, conving de-acum şi pe scepticii care se îndoiau de realitatea unui proces de deşertificare în zona de sud a ţării. De multă vreme, oamenii de ştiinţă ai cercetării din agricultură, din silvicultură şi alte domenii conexe au pledat, cu argumente solide, pentru elaborarea şi apoi materializarea unor programe naţionale de reabilitare a sistemelor de irigaţii, dar pe alte baze, în concordanţă cu realităţile zilelor noastre, pe de o parte, iar pe de alta de înfiinţare a perdelelor forestiere de protecţie, aceste două măsuri de anvergură fiind arme eficiente de atenuare a efectelor negative ale secetei, arşiţei şi marilor călduri. Dar, dacă despre irigaţii a început să se vorbească la niveluri ministeriale şi guvernamentale cît de cît, despre perdelele forestiere de protecţie tăcerea este quasi-generală. Trebuie spus că există Legea nr. 289/2002 privin perdelele forestiere de protecţie, iniţiată şi susţinută pînă la promulgare de regretatul academician Marian Ianculescu, pe timpul mandatului său de parlamentar al judeţului nostru, lege modificată şi completată prin Legea nr. 213/2011 de asemenea, că s-au prevăzut sume în buget, dar nimic consistent nu s-a făcut în cei 10 ani de la elaborarea ei. După cîte un viscol, mai zice şi altul că trebuie făcute perdele de-a lungul căilor de comunicaţii, dar repede chestiunea este dată uitării. Tot din 2002 şi 2-3 ani după acelaşi demnitar citat a fost promotorul întocmirii unui proiect-pilot pentru înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie a cîmpului agricol în judeţele Teleorman, Olt, Dolj şi Mehedinţi. Proiectul există, pentru judeţul nostru fiind prevăzute plantări pe 4.000 de hectare, dar nu s-a făcut nimic în acest sens. În materializarea lui, un rol important l-ar avea primarii localităţilor, dar aceştia, mai tot timpul aflaţi în campaniile electorale, în trei ani, din cei patru ai unui mandat, desigur că n-au avut vreme şi de aşa ceva. Bineînţeles că nici alţi factori abilitaţi prin lege să iniţieze acţiuni, să mobilizeze energii n-au dat în clocot să facă ceva pe această linie.
În schimb, ne lamentăm că producţiile agricole au fost tot mai des afectate şi este nevoie de compensaţii că aerul a devenit irespirabil din cauza căldurilor mari, că bătrînii şi copiii suferă etc. În această toamnă, aflîndu-ne iar în campanie electorală, mai mult ca sigur că nu va demara nici o acţiune de: plantare şi, astfel, va mai trece încă un an lîngă cei zece de inactivitate în direcţia de care vorbim. Pentru a încheia, vrem să facem precizarea că este imperios necesar ca perdelele forestiere de protecţie să li se acorde aceeaşi atenţie ca problemei reabilităţii sistemelor de irigaţii, sau chiar mai mare, ţinîndu-se cont că efectele benefice ale vegetaţiei se vor manifesta plenar de-abia după 10 – 15 ani de la plantare.
B. SCHMIDT
