Sorin Ovidiu Bălan
Printre ştevie, lobodă, spanac, salată verde, cartofi, fasole, cu alte cuvinte cam tot ce poate să însemne materie primă pentru un meniu de post, începem să ne gândim serios şi la mâncărurile de dulce. Adică la masa de Paşti şi la produsele tradiţionale pe care orice român şi le doreşte să le aibă dinainte, măcar în ziua de mare sărbătoare.
Când mi-am socotit bugetul de care aş avea nevoie anul acesta pentru carnea de miel, ouă, vin, cozonac şi celelalte, mi-a venit în minte un banc de pe vremea lui Ceauşescu. La şcoală, copiii au fost întrebaţi ce fel de an traversează ţara noastră. Nu au ştiut răspunsul. Doar unul dintre ei şi-a luat inima în dinţi şi a spus ceea ce auzise acasă de la părinţi: „Suntem într-un an mediu. Mai prost decât cel care a trecut şi mai bun decât cel care va veni”.
Nu întâmplător mi-a venit în gând această glumă. Pentru că masa de Paşti de anul acesta, este mai scumpă decât cea de anul trecut şi, mai mult ca sigur, mai ieftină decât anul viitor, deşi produsele sunt aceleaşi şi, aproximativ în aceleaşi cantităţi. Aflând preţurile din piaţă, mai că ai zice că oile şi găinile citesc zilnic buletinul cu ştirile economice, cunosc totul despre inflaţie, scumpirea carburanţilor, a energiei electrice şi, în general, au cunoştinţe temeinice despre mersul în jos al economiei noastre.
Astfel încât găina, aşa, cu mintea ei de găină pe care o are, s-a decis să se ouă anul acesta cu trei lei mai scump o caserolă. Nici oile nu s-au lăsat mai prejos. Kilogramul de carne de miel, este în unele zone şi cu cinci lei mai mult decât în anul trecut. Vinul s-a scumpit şi el, de parcă ar fi crescut tva-ul la căldura soarelui. Cât despre pască, preţul aproape că i s-a dublat.
Statisticile oficiale anunţă triumfătoare că românii vor cheltui anul acesta mai mulţi bani pentru Sărbătorile Pascale decât anul trecut.
Ce uită însă să spună aceste statistici, este şi ce îşi mai pot cumpăra românii cu aceşti „mai mulţi bani”.
Adică uită să spună că, deşi Epoca de Aur este de un sfert de veac istorie, tot nu ne-am dezbărat de obiceiul de a avea un an mediu: mai prost decât cel care a trecut şi mai bun decât cel care o să vină.
