Nostalgiile lui Edi Oprea

Carmen Dumitrescu

Unora puterea le place, pur şi simplu. Nu pentru că ea le-ar aduce avantaje materiale sau le-ar îmbunătăţi imaginea publică, ci pentru că le place să simtă că sunt în culise, acolo unde se fac jocurile importante. Şi nu se pot distanţa de această aspiraţie, motiv pentru care tot ceea ce fac în viaţa lor e să genereze premise pentru aplicarea pârghiilor de putere, chiar dacă asta nu se întâmplă întotdeauna în lumina reflectoarelor şi a spectrului opiniei publice. Edi Oprea, viceprimarul Alexandriei, este un astfel de individ. Pentru el, nu e important ca oamenii să vadă că el are putere, ci să o exercite efectiv, având înainte de culcare, sentimentul că fiecare zi îl face mai puternic şi că la finalul drumului e gloria nemuritoare, la care visează, în general, toţi cei care n-ar avea justificări pentru astfel de iluzii.

Ei bine, ştim cu toţii că printre activităţile care i-au marcat parcursul profesional al actualului viceprimar al Alexandriei s-a numărat şi activitatea de consilier al fostului prefect, Zorinel Niculcea. Şi din poziţia sa de consilier, actualul viceprimar exercita şi atribuţiile purtării cuvântului prefectului în eter şi în paginile ziarelor, chiar dacă foarte rar a avut grijă să-şi merite banii obţinuţi pentru această responsabilitate din fişa postului. Iar acum, după ce a plecat de la Prefectură, lui Edi Oprea îi vine greu să lase episodul în spate. Probabil că la Primărie nu beneficiază de influenţa pe care şi-o dorea, iar experienţa de la Prefectură, când se simţea important pentru Zorinel Niculcea, un prefect destul de şters şi de neimplicat, a lăsat în urmă o nostalgie. Pentru că, iată, circulă zvonuri legate de faptul că Edi Oprea încă ar avea antene prin Prefectură şi că actualului viceprimar nu-i e foarte uşor să nu se şi implice, atunci când sunt situaţii de soluţionat prin Prefectură.

De aceea, el ar avea grijă să sufle la urechea actualilor conducători ai Prefecturii chestiuni care se concretizează ulterior într-o manieră aproape miraculoasă. În plus, s-a mai aflat în ultima vreme, tot pe la colţuri, despre implicarea lui Eduard Oprea în numirea unor profesori sau chiar manageri ai unor instituţii de învăţământ, viceprimarul având, se pare, influenţă destul de vastă. E de înţeles că lui Edi Oprea îi vine greu să uite Prefectura, în contextul în care acolo el s-a simţit cel mai în largul lui, Primăria Alexandria fiind un spaţiu strâmt, aglomerat, cu destul de multe intrigi şi bârfe deranjante, care nu fac bine unui psihic sensibil şi altruist.

Dar uneori e cazul să pui graniţa între o etapă şi alta a vieţii profesionale, pentru că implicarea unui viceprimar în deciziile Prefecturii nu face altceva decât să submineze nişte principii legate de împărţirea atribuţiilor în administraţie, ceea ce afectează, într-un mod direct, viaţa oamenilor. Mai mult, prin acţiunile de acest tip, el subminează şi puterea abia consolidată a prefectului Liviu Dumitraşcu. Şi, cum Edi Oprea reprezintă alexăndrenii, cel puţin până la alte alegeri, e bine ca el să se ţină departe de deciziile care îi privesc pe toţi teleormănenii, pentru că teleormănenii nu l-au delegat în acest sens. Şi e bine ca fiecare să-şi cunoască locul şi să şi-l accepte temporar, pentru că puterea vine şi ea, dar la timpul potrivit. Răbdarea e totul!