Sorin Ovidiu Bălan
Războiul dintre preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta nu mai este unul „între palate”, aşa cum se spunea până acum. A devenit unul personal, de la duşman la duşman, de la inamic la inamic şi nu de la adversar politic, la adversar politic, aşa cum ar fi fost normal.
De ce spun asta? Pentru că un palat, adică o instituţie, nu poate fi ameninţată şi nu are cum să facă puşcărie. Ori, în noul scandal început zilele trecute, au fost folosite din plin armele: „cătuşe”, „puşcărie”, „anchetă”.
I-auziţi: „Victor Ponta riscă să ajungă coleg de cameră cu Adrian Năstase. Este profund corupt” şi contrareplica: „Băsescu va putea fi cercetat din decembrie. Sunt sigur că va ajunge la închisoare”.
Şi ca războiul să fie total, mai sar din boscheţi şi locotenenţii. Senatorul Gabriela Vrânceanu Firea şi liderul PNL Crin Antonescu. Prima replicându-i lui Băsescu la ameninţarea că nu-şi va mai găsi soţul acasă într-o bună zi, cel de-al doilea luându-i apărarea lui Băsescu. „Totul pentru front, totul pentru victorie!”, cum ar veni.
Lăsând la o parte faptul că imaginea României în lume, dar mai ales în ochii investitorilor, este praf, cum să investeşti într-o ţară în care cei mai puternici politicieni se ameninţă reciproc cu puşcăria, ce înţelegem noi, oamenii de rând din asta. Observaţi că cei doi şi locotenenţii lor nu se ceartă sau se contrazic nici pe o eventuală scădere a tva, nici pe o eventuală mărire a pensiilor sau a alocaţiilor pentru copii. Se ceartă cine pe cine bagă la puşcărie. Şi ce mai înţelegem noi? Că preşedintele, dar şi premierul, au puterea de a băga oameni la puşcărie. Cu alte cuvinte, în disputele lor, folosesc şi Justiţia ca armă, pe care o pot influenţa, în ale cărei treburi se pot amesteca, eficient pentru ei şi dezastruos pentru adversar. Că statul de drept adică nu există, de vreme ce Justiţia se află la mâna politicului.
Ca în orice război, este nevoie şi de armată. De astă dată, Ministerul Apărării este implicat doar ca gazdă. După scandalul cu Adrian Duicu, baronul de Mehedinţi, când s-a afirmat de către procurori că s-a făcut trafic de influenţă din biroul lui Victor Ponta, premierul a decis să-şi mute biroul la MApN, că e mai militarizat şi mai bine păzit.
Ce să mai înţelegem iarăşi de aici, noi, oamenii de rând? Că Palatul Victoria, chiar cabinetul premierului României, sunt locuri nesigure, unde intră cine vrea şi cine nu vrea, apucă telefoanele şi numeşte tot felul de indivizi pe funcţii, după cum îi dictează interesele, fără ca nimeni să nu se sesizeze?
Să fi devenit Palatul Victoria la fel de vulnerabil ca în anii 90, când îi dădeau foc minerii?