Lungul drum al pepenilor de la plantare până la piaţă

Monica DUMITRESCU

Deşi sezonul pepenilor autohtoni este abia la început, pieţele abundă de aceştia de mai multe săptămâni. Dacă pentru unii, comerţul cu pepeni înseamnă să meargă în marile pieţe de gros din Bucureşti şi să se aprovizioneze cu pepeni aduşi din Grecia sau Turcia, pentru producătorii din Teleorman, este doar rezultatul unei trude de mai multe luni.

Bancu Daniel din Izvoarele se ocupă cu cultivarea pepenilor de aproape 10 ani. A început modest, pe o suprafaţă mică de teren, după metoda moştenită de la părinţi şi bunici. Planta seminţele de pepeni direct pe câmp primăvara, uda fiecare cuib atunci când ploaia nu era suficientă. Producţia era mai mică şi profitul nu era prea mare comparativ cu investiţia şi efortul depus. Cu timpul, a mărit suprafeţele pe care cultivă pepenii şi aplicat tehnologii moderne care îl ajută să obţină producţii mai mari, timpurii şi de mai bună calitate, raportul dintre investiţie, efort şi profit fiind unul net superior. Anul acesta, Bancu Daniel a cultivat pepeni atât verzi, cât şi galbeni pe o suprafaţă de trei hectare şi a aplicat cele mai noi tenhnologii. A început recoltarea în urmă cu aproximativ o săptămână, mai întâi a pepenilor galbeni, apoi a celor verzi. Cea mai mare parte din recoltă o vinde în pieţele de gros din Bucureşti unde preţul este de aproximativ 1 leu/Kg la pepenii verzi, iar la pepenele galben kg ajunge undeva la 2-2.5 lei. Vinde însă pepenii şi la capul locului situat în comuna Izvoarele. Se numără printre primii producători teleormăneni care au scos pepenii pe piaţă până la această dată şi speră să obţină un profit de aproximativ două ori mai mare comparativ cu suma pe care a investit-o.

“De zece ani a fost nevoie să ajung în stadiul acesta. Mie îmi place această ocupaţie. Am început prima dată fără instalaţia de picurare pentru udat. Apa se punea la cuiburi. Am văzut că a evoluat tehnologia cu instalaţiile de picurare, dar totuşi greu. Toată treaba începe din primăvară. Cam pe 10 martie se întâmplă procesul acesta. Plantăm mai întâi la ghivece în solarii, apoi plantăm răsadurile pe câmp. Punem picurare, folie dedesubt, formăm tunele. Treaba o facem în două, trei zile, patru, de dimineaţa până seara”, explică Daniel Bancu.

O afacere de familie, în care fiecare are rolul lui

Daniel Bancu spune că se mută în câmp din martie şi până în septembrie când se termină totul. Pentru a face faţă volumului de muncă, este ajutat de întreaga familie, de la bunici, părinţi, până la fiul său, student la ASE Bucureşti, aflat acum în vacanţă. Cu toţii muncesc de dimineaţă până seara pentru ca afacerea familiei să prospere.

“Noi ne mutăm în câmp de când plantăm, să fie toate lucrurile pregătite. Deocamdată sunt părinţii, bunicii care mă ajută enorm. Şi copilul mă ajută mult”, spune Daniel Bancu.

Dacă celor mai tineri, în această perioadă, le revine sarcina să alimenteze bazinul cu apă pentru irigare, să culeagă pepenii şi să îi transporte la capul locului şi apoi mai departe la Bucureşti, bunicul de 85 de ani asigură permanenţa la covercă şi dacă cineva se apropie de tarlaua cu pepeni suflă în vuvuzelă ca să dea alarma.

Nu hoţii sunt însă cea mai mare problemă pe care o întâmpină producătorii de pepeni în această perioadă. Cei care le produc cele mai mari pagube sunt şoarecii de care nu au reuşit să scape, deşi au folosit substanţe împotriva acestora.

Daniel Bancu este însă mulţumit anul acesta de recoltă, după ce anul trecut a pierdut aproape totul în urma grindinii care a distrus totul în zonă. Spune că a fost un an bun, chiar dacă recolta a fost puţin întârziată de timpul friguros. “Anul acesta am întârziat puţin cu primii pepeni. În mod normal, ar trebui să apară pe 15-20 iunie. Anul acesta a fost frig şi este frig în continuare. Noaptea este frig, nu sunt nopţi călduroase. Însă pepenii sunt mulţi şi de calitate, chiar dacă s-au copt mai târziu”.

Pe viitor, Daniel Bancu se gândeşte să-şi dezvolte afacerea accesând fonduri europene.