Ioan DUMITRESCU
Nu este numai el singur de vină că a încercat să încalce legea şi să ocupe o funcţie pe care nu avea dreptul să o ocupe; de vină sunt şi cei care l-au nominalizat pentru funcţia de prefect, dar şi mai vinovaţi sunt cei care l-au numit, fără să consulte toate documentele care i-ar fi permis să ocupe respectiva funcţie. Domnul Marin Cune a încercat şi dânsul să fie prefect, ştiind sau neştiind dacă îndeplineşte calităţile necesare; dacă ştia că nu este apt pentru o astfel de funcţie se poate chema că a comis o escrocherie, un fals şi uz de fals, o uzurpare a respectivei calităţi. Dacă nu ştia că nu are dreptul legal să ocupe funcţia de prefect, însemnă chiar că nu merita să ocupe funcţia respectivă, fiindcă prefectul ar trebui din legislaţia ţării măcar atâta să ştie: în ce constă mapa profesională a unui prefect şi care sunt condiţiile ocupării unei astfel de funcţii.
Oricum ar fi, acum Marin Cune s-ar putea să devină şomer la propriu, chiar cu acte în regulă, fiindcă nici la cancelaria prefectului nu se mai poate întoarce în funcţia de director, nici la Direcţia de Sănătate Publică, unde chiar dacă a solicitat în urmă cu un an să i se păstreze postul acest fapt nu s-a întâmplat, cum afirmă directorul instituţiei respective. Oricum, soarta lui Marin Cune nu este una fericită, om bătrân, la şaizeci de ani să rămâi pe drumuri, să te arate toată lumea cu degetul, să te condamne chiar şi colegii de partid, chiar dacă prefectul este apolitic, conform cacealmalei servite de guvernanţi, aleşi politic, dar reprezentanţii lor în teritoriu, prefecţii, nu au coloratură politică.
Ce o fi în sufletul deputatului Marin Almăjanu, preşedintele Organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Liberal, numai dânsul poate şti. Majoritatea liberalilor mai mari sau mai mici au fugit la propriu ca potârnichile la aflarea teribilei veşti că domnul Cune a fost obligat să demisioneze din funcţia de prefect după numai cinci zile; ingrata postură de liberal de a nu fi în stare să propună un om integru şi capabil să ocupe funcţia respectivă vine ca o palmă pe obrazul tuturor liberalilor, iar acum sarcina lor este cu atât mai dificilă când trebuie să nominalizeze un alt candidat la funcţia de prefect. Prea uşor nu este nici pentru social-democraţi, colegii lor din alianţa Uniunea Social Liberală, fiindcă şi lor le poate reproşa oricine că s-au aliat cu astfel de parteneri; oricum, în USL lucrurile cam scârţâie.
Starea de disconfort de care beneficiază zilele acestea liberalii ar putea pune amprenta şi pe cel care va fi nominalizat să ocupe în viitorul apropiat funcţia de prefect, fiindcă va pleca la drum cu handicapul dat de eşecul domnului Cune. Oricum ar fi, de-acum încolo liberalii vor sufla şi în iaurt, se vor uita cu atenţie să nu mai dea în gropi, vor fi mai calculaţi şi mai atenţi; dar un rău făcut degeaba te mai doare şi cu greu poate fi îndreptat şi mai ales uitat.
Oare cand a acceptat sa fie numit prefect, domnul Cune nu sa gandit ca nu a ocupat 5 ani post care prevedea studii superioare?