Perioada premergătoare oricăror sărbători sporeşte nevoia de bani, dar şi euforia cetăţenilor, numărul hoţiilor crescând, iar a celor înşelaţi la fel.
În dorinţa acerbă de a face bani cât mai mulţi hoţii recurg la tot felul de tertipuri pentru a distrage atenţia victimelor pentru a le jefui sau pentru a le păcăli. În acest sens, poliţiştii teleormăneni au dat câteva exemple de practici ale şarlatanilor, însă modul de operare al acestora este extrem de vast, cele câteva exemple fiind de fapt cele mai întâlnite. În această perioadă creşte vulnerabilitatea cetăţenilor, aceştia fiind expuşi cu uşurinţă şarlataniilor, mai ales atunci când vine vorba de cumpărături, de vânzări, de rude, chiar şi de generozitate.
Şarlatanii pretind că vor să cumpere ceva, mai ales în mediul rural, unde oamenii vând diverse lucruri, plătesc cu bancnote cu valoare mare, iar în timp ce persoanele merg să schimbe banii, hoţii îi urmăresc şi, prin alte mijloce distrag atenţia victimei, merg în locul în care cetăţenii au schimbat banii şi îi sustrag.
Un alt exemplu este cel în care şarlatanii se prezintă cu un colet din partea vreunei rude. În numele rudei respective, despre care şarlatanii au cunoştinţe aprofundate, înmânează coletul, însă solicită victimei o anumită sumă de bani, iar în cazul în care victima devine suspicioasă ajung până acolo încât intermediază o convorbire fictivă cu ruda care a trimis coletul. Sunt şi situaţiile în care şarlatanii se prezintă la uşi cu diverse obiecte de vânzare, farfurii, oale, crătiţi, produse de curăţat etc, pentru care solicită sume mici să atragă atenţia, iar în cazul în care determină victima să cumpere sunt atenţi la locul de unde aceasta ia banii şi apoi sub pretextul că vor un pahar cu apă, în timp ce victima le aduce apa, sustrag banii sau bunuri din casă.
Un caz concret de înşelătorie s-a petrecut zilele trecute în Teleorman, când un bărbat a căzut victima unei înşelătorii destul de grosolane. Şarlatanul, profitând de faptul că victima nu avea cunoştinţă de alte monede străine, decât leii, i-a spus acestuia că-i vinde 100 euro contra sumei de 500 lei. Victima, făcându-şi un calcul destul de rapid, i s-a părut bună “afacerea” şi fără să stea prea mult pe gânduri i-a achitat şarlatanului suma pretinsă şi s-a grăbit să convertească euro în lei. Mare i-a fost mirarea să afle că cei 100 de euro erau de fapt 100 de ruble şi 6 dinari, a căror valoare nu depăşea 3 lei. Supărat s-a adresat poliţiştilor cărora le-a declarat că de fapt nu ştia cum arată o bancnotă de 100 de euro, dar că cetăţeanul care i-a propus “afacerea” părea turc şi serios pentru că vorbea stâlcit şi s-a gândit că nu strică să facă şi el un ban în plus.
Exemplele sunt multiple, iar inventivitatea şarlatanilor este fără margini, practicile schimbându-se în funcţie de context. Singurul mod în care teleormănenii se pot proteja de şarlatani este prevenţia şi atenţia, spun polţiştii, prin evitarea acestor situaţii în care pot deveni uşor victime, şi să nu lase nici o persoană străină să le pătrundă în locuinţă sau gospodărie, să fie atenţi la vânzătorii ambulanţă, dacă au rude în străinătate, în cazul în care cineva pretinde că le aduce un colet acesta trebuuie însoţit de acte doveditoare şi dacă suspectează vreo înşelătorie să deschidă coletul. De asemenea, în cazul în care se confruntă cu o altfel de situaţie şi sunt convinşi că sunt puşi în faţa unei înşelătorii, trebuie anunţate organele de anchetă pentru ca şarlatanii să fie prinşi. (C.P.)
