Carmen Dumitrescu
Festivalul Verii i-a adus la Alexandria pe cei de la Timpuri Noi. Din păcate, publicul alexăndrean a fost destul de ocupat cu achiziţia de mici şi bere, aşa că numărul celor care au stat lângă scenă pe durata concertului de sâmbătă seara a fost destul de mic. Cei de la Timpuri Noi au abordat, totuşi, situaţia cu eleganţă şi profesionalism, interpretându-şi piesele cu toată implicarea pe care membrii trupei o manifestă atunci când urcă pe scenă. La finalul concertului, am vrut să-i chestionăm pe membrii trupei cu privire la felul în care s-au simţit în Alexandria, dar şi cu privire la felul în care se mai simte o trupă care are un mesaj de transmis într-o industrie muzicală care nu se mai străduieşte să transmită mesaje. Solistul trupei, Dan Iliescu a răspuns extrem de sincer întrebărilor şi a mărturisit că, deşi publicul nu a fost numeros, a văzut în ochii celor prezenţi lângă scenă faptul că înţeleg mesajul trupei şi că rezonează cu ritmurile simple abordate de formaţie.
Cum v-aţi simţit în concert la Alexandria?
Excelent. Am fost pentru prima dată în Alexandria, am fost suprinşi, pentru că de obicei lumea se sperie. Adică noi suntem o formaţie foarte serioasă de punk. Lumea este obişnuită cu prostii şi eu sunt pregătit să fac faţă oricărei situaţii. Pot face faţă şi reacţiilor deplasate. Am văzut că totuşi în Alexandria sunt oameni care trec peste prostii… Care înţeleg mesajele noastre.
Nu vă aşteptaţi la mai mult public?
La mai mult public? Nu. Adică cum să vrei mai mult public? E ca la Bacalaureat… Nu trebuie să vrem să treacă toţi de Bacalaureat. Şi atunci… eu aşa cred că formaţia Timpuri Noi are un public ceva mai restrâns pentru că aşa vrea ea…
Aţi găsit acel public la Alexandria?
Eu am găsit o bucată destul de consistentă de public la Alexandria şi ăsta e un lucru deosebit şi extrem de important pentru mine, pentru noi… Un public care vine şi este atent la mesajul nostru. Nu un public care se aşteaptă ca muzica să sune în acele ritmuri foarte comerciale ale ultimilor ani. Muzica noastră se referă şi la mirosul de mici, şi la bere, şi la felul în care este ţara noastră cu adevărat. Dacă noi spunem că nu suntem aşa cum este ţara, atunci asta înseamnă că nu suntem realişti. Suntem şi noi o oglindă a acestei ţări.
Cum vedeţi indutsria muzicală românească?
O văd aşa cum este, adică inexistentă şi fără perspectivă. Nu are nicio strategie. Industria muzicală românească funcţionează după următorul algoritm: e ca la piaţă, cineva se duce în piaţă şi verifică ce anume se vinde, altcineva cumpără şi vinde mai departe, pe bani mai mulţi. Ce nu înţeleg oamenii de aici este faptul că strategia a fost descoperită în Anglia acum 60 de ani. Dacă ştii să vinzi produsul, nu contează cât de valoros e de fapt. Cam asta e povestea industriei muzicale. Cine nu face parte din sistem, e exclus. Noi am reuşit să ieşim în faţă prin chiar asta. Că am rămas în afara sistemului şi răspundem cerinţelor unei categorii de public care nu se subsumează sistemului.
Schimbările de componenţă n-au fost foarte dese în formaţia Timpuri Noi. Noi suntem în gaşca asta de trei ani de zile. Am ţinut morţiş să fim o trupă clasică de rock’n’roll, să venim să cântăm fără efecte speciale, fără nimic. Trei oameni vin şi cântă. Bas, tobă, chitară… Simplu. Am ţinut la treaba asta. Poate sunt de modă veche. Eu cred că lumea trebuie să ştie cum sună rock’n roll -ul. Un sound inventat acum 60 de ani…
Ce proiecte are Timpuri Noi pe termen scurt?
Proiectul nostru este să cântăm frumos pentru toată lumea. Avem un repertoriu de aproximativ 4 ore. Recordul nostru a fost acela că am cântat 3 ore şi 40 de minute în continuu. Am vrut să vedem dacă suntem rezistenţi, am vrut să ne verificăm. Şi am constatat că suntem… Sunt piese pe casre nu le-am cântat de foarte mult timp. Uite, la Alexandria, lumea ne-a cerut piesa “Perfect” pe care n-am mai cântat-o de un an şi ceva. Eu mă bucur că nu ne-am încurcat chiar foarte tare. Avem piese noi. La Alexandria n-am cântat niciuna din piesele noi pentru că ne-am gândit că trebuie să cântăm piese cunoscute aici, dar avem piese noi. Colegii mei sunt nişte instrumentişti extraordionari, foarte buni. Îmi pare rău că nu i-am pus în evidenţă mai mult.
Reveniţi la Alexandria?
Mă întorc cu mate plăcere dacă ne cheamă. Am văzut public. Nu atât de mult… Dar m-am uitat în ochii celor care au fost şi am văzut că sunt unii care şi înţeleg şi atunci e bine. Nu toată lumea trebuie să ia Bacalaureatul.
