Carmen Dumitrescu
Sunt încă de neînţeles motivaţiile care îi determină pe medici să nu declare rata reală a infecţiilor intraspitaliceşti. Aceste infecţii, cunoscute şi sub denumirea generică de infecţii nosocomiale, sunt acele afecţiuni contractate în spitale sau în alte unităţi sanitare cu paturi şi se referă la orice boală cauzată de microorganisme care afectează pacientul spitalizat sau în tratament ambulatoriu, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu în timp ce persoana în cauză se află în spital. În spitalele teleormănene, infecţiile nosocomiale sunt destul de frecvente şi acest lucru poate fi confirmat de către Direcţia de Sănătate Publică Teleorman, care supraveghează continuu incidenţa acestor episoade, deloc lăudabile pentru sistemul sanitar autohton. Se pare că raportarea infecţiilor nosocomiale în judeţul nostru este un fenomen extrem de rar, medicii preferând să ascundă scheleţii în dulapuri, chiar dacă vina pentru apariţia acestor infecţii nu le aparţine, nici măcar într-o măsură mică. Astfel, numărul infecţiilor nosocomiale raportate în anul 2011 s-a ridicat la 21, existând şi spitale care au raportat că nu au avut deloc astfel de episoade, iar anul trecut s-a soldat cu 39 de focare de infecţii nosocomiale, cele mai multe fiind făcute de Spitalul Judeţean de Urgenţă din Alexandria, care ia mai în serios această problemă. Pentru că la noi, în Teleorman, prescrierea de antibiotice se face după flerul medicului curant şi nu în funcţie de o antibiogramă, rezistenţa la antibiotice este o foarte mare problemă pentru cei care contractează infecţii nosocomiale. Cele mai frecvente raportări indică germeni, precum stafilococul auriu, foarte rezistent la antibiotice, piocianicul, protaeus – frecvent în spitalele mici ale judeţului, pe fondul utilizării unor dezinfectante inadecvate, E-coli – o altă formă decât cea care face acum ravagii în lume şi Klebsiella Pleumonae, care apare în unele infecţii urinare.
Dintre toate acestea, se pare că stafilococul auriu este cel mai periculos, pentru că apare în secţiile de risc chirurgical, este foarte rezistent la antibiotice şi adeseori este purtat chiar de personalul sanitar, care a dezvoltat imunitate în raport cu acest germene periculos.
Direcţia de Sănătate Publică Teleorman a făcut însă eforturi pentru limitarea acestor fenomene, astfel că s-a asigurat instruirea profesională a cadrelor medicale în vederea creşterii eficienţei activităţii de supraveghere şi control a ainfecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare cu paturi, fiind vorba despre 80 de proceduri de instruire pe parcursul lui 2012. Mai mult, supravegherea epidemiologică a bolilor transmisibile, a infecţiilor nosocomiale, dar şi evaluarea unităţilor sanitare pentru autorizarea sanitară s-a făcut permanent cu investigare şi analize de laborator (bacteriologice), în cursul anului 2012 efectuându-se un număr de 4.185 de probe de supraveghere bacterilogică şi virusologică, faţă de anul 2011, când s-au efectuat un număr de 2.850 analize.
Compartimentul de epidemiologie, prin personalul sanitar (medici şi asistenţi de igienă) a efectuat un număr de 501 acţiuni de îndrumare şi control în 2012 faţă de 389 în 2011 şi două acţiuni tematice care continuă şi în cursul acesti an privind sterilizarea instrumentarului folosit în unităţile de servicii publice din judeţul Teleorman şi controlul cabinetelor stomatologice şi cabinetelor medicale de specialitate.
