Peste 70% dintre părinţii români recunosc că-şi bat copiii, iar 20% dintre minori nu sunt bătuţi cu mâna goală, arată statisticile din România. Nu cu mâna goală înseamnă că părinţii apelează la fel de fel de obiecte pentru a le aplica celor mici corecţii fizice, obiecte care lasă inclusiv urme fizice pe corpurile copiilor, pe lângă cele de ordin psihic, traume care, oricum, se creează, indiferent dacă violenţa exercitată asupra copilului, este fizică sau emoţională.
România încă deţine un loc frunţaş, deloc de cinste, în ceea ce priveşte abuzurile asupra copiilor, este una din ţările unde sunt mulţi copii chinuiţi, pentru care violenţa, inconştient, devine model. Potrivit specialiştilor, bătaia este modalitatea prin care un părinte frustrat încearcă să rezolve o problemă. O rezolvă pe termen scurt, dar palma, pumnul, urletele sau obiectele cu care peste 70% dintre părinţi îşi educă odraslele lasă răni adânci. Cazurile copiilor maltrataţi ajung mai devreme sau mai târziu în atenţia autorităţilor, însă, din nefericire, sunt multe cazuri care rămân în familie, copii ale căror drame rămân definitiv necunoscute, aceştia devenind la rândul lor adulţi, adoptând acelaşi comportament impropriu faţă de propriile odrasle. Asta pentru că, în cultura lor, un copil se pune la punct şi se educă prin bătaie.
Conform datelor înregistrate la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Teleorman, anul acesta au fost depuse 54 de plângeri pentru abuz, plângeri îndreptate către cei care ar fi trebuit să fie protectorii copiilor, cei care, teoretic, ar fi trebuit să-i apere de răufăcători, ci nu cei care le fac rău.
Directorul DGASPC, Floarea Alesu, a declarat cu ocazia Zilei Internaţionale a Drepturilor Copilului că, “începând cu 1 ianuarie 2013 şi până la sfârşitul lunii octombrie, în cadrul Direcţiei de Protecţie a Copilului Teleorman am avut 54 de sesizări, dintre care s-au confirmat 14 sesizări, în urma cărora am dat 27 de dispoziţii în regim de urgenţă pentru preluarea copiilor care au fost abuzaţi, neglijaţi sau exploataţi economic. 36 dintre sesizări au fost primite prin telefonul copilului , iar prin telefon direct la DGASPC, restul de 18 sesizări”.
În ceea ce priveşte natura drepturilor care le-au fost încălcate celor mici, din cele 27 de cazuri pentru care au fost dispuse măsurile de preluare a copiilor din familii, patru au fost pentru abuz fizic în familie, doi au fost abuzaţi sexual, iar în restul de 21 de cazuri a fost vorba de neglijare a minorilor. Ce este foarte grav, e faptul că abuzurile, cele 27 despre care am vorbit, s-au îndreptat, în peste 50% din cazuri asupra sectorului de vârstă cel mai vulnerabil, şi asta pentru că orice copil în în raport cu un adult este vulnerabil, respectiv copiii până la 6 ani. Astfel, spunea Floarea Alesu, patru copii abuzaţi au vârsta cuprinsă între 1 şi 3 ani, 10 dintre aceştia au între 3 şi 6 ani, opt între 7 – 9 ani, trei 10 – 13 ani şi două cazuri s-au înregistat la grupa de vârstă 14 – 17 ani.
În ceea ce priveşte măsurile luate, acestea sunt întocmai cele pe care le dispune legislaţia în vigoare şi pe care nu le comentăm, deşi sunt evazive şi deloc eficiente. Astfel, atât cât legea permite, în cazul copiilor abuzaţi despre care am avorbit, aceştia au primit tot suportul oferit de DGSAPC Teleorman, au fost scoşi din mediul impropriu în care trăiau, au fost duşi în plasament, unde li s-a oferit consiliere psihologică, mai ales, iar în cazul părinţilor care i-au abuzat, în două cazuri de abuzuri foarte grave DGASPC Teleorman a dispus decăderea din drepturile părinteşti, într-un caz solicitarea a fost respinsă de instanţă, întrucât s-a considerat că nu este justificată cererea, iar celălalt se află în curs de judecată. Restul sancţiunilor sunt luarea copilului din sânul familiei. (C.P.)
