Dacă până în urmă cu o lună de zile, pesediştii, în general, dar cei din Teleorman, în special, aşteptau să li se spună ce au de făcut şi făceau fără să crâcnească, ieşirea lui Dragnea din peisajul politic le-a dat aripi. Nu mai merg niciunde să ia lumină, ba chiar consideră că sunt ei ce pot da lumină. Şi aici facem referire la primari, la primăraşii de comună. Dintr-odată, s-au transformat din lideri locali, în lideri judeţeni, cu pretenţii de centru.
Sunt unii care îşi clamează nemulţumirile, unele îndreptăţite, statutar, în şedinţe. Dar, mai sunt alţii care bat la uşile colegilor pentru a le stârni sentimente revoluţionare, mânate în special de propriile interese. Cum că o rudă nu este ţinută pe funcţie sau te miri ce. Şi, plecând de la astfel de motive personale, se turează în faţa altor colegi, cerându-le să se agite să-şi impună în şedinţe punctul de vedere, motivând că deciziile importante nu trebuie luate doar de cei de la oraş. Ba, mai mult, exact aceşti mini-răsculaţi au avut şi ceva tentative de negociere cu alte partide, că doar o paraşută de rezervă nu strică.
Pe gândirea lor, aceşti “mini-marţieni” trăiesc cu impresia că ei sunt cei care au făcut partidul mare, nu partidul pe ei, drept pentru care îşi dau frâu liber frustrărilor pe la colţuri. Căci în şedinţe, acolo unde ar trebui să-şi expună nemulţumirile, nu au curaj, conştientizând probabil că nu au demonstrat mai nimic.
Proverbul “când pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă” se potriveşte perfect în cazul acestor oameni mici cu pretenţii de jucători politici.
