Foste voci ale politicii teleormănene – Alexandru Mocanu – din Senat în concediu prelungit la Breaza

Carmen Dumitrescu

Dacă avem vreo certitudine, aceea e că în politica teleormăneană despre fostele voci se poate vorbi mai mult şi mai consistent decât despre cele actuale. Astfel că, aruncând o privire retrospectivă, găsim în trecutul politic al judeţului personaje mai interesante decât cele ale prezentului, atât în sens pozitiv, cât şi în sens negativ. Iar una dintre ele este cea a fostului senator de Teleorman, Alexandru Mocanu, un personaj sobru, în esenţă, dar extrem de inteligent şi receptiv la fluctuaţiile mediului politic, calităţi care l-au ajutat să urce în preferinţele populaţiei, dar şi să-şi păstreze poziţia atâta vreme cât a crezut de cuviinţă. Apoi, când a simţit că politica îl plictiseşte şi îl oboseşte s-a retras la Breaza, pentru a-şi trăi anii aferenţi vârstei a treia în confort şi linişte. Pentru că şi retragerea la timpul potrivit are, de multe ori, sensul ei… Însă, până să devină blazat şi să-şi exprime opiniile exclusiv prin intermediul mail-urilor, Mocanu a fost un politician cu vână şi carismă.

A fost unul dintre preferaţii presei locale şi, în general, a ştiut să se ţină departe de scandaluri serioase, unul singur umbrindu-i ultima parte a carierei. Dar, în general, coerenţa şi buna cuviinţă i-au caracterizat parcursul, lucru din ce în ce mai rar pentru politicienii în vogă la momentul scrierii acestei retrospective. În cea de-a doua parte a carierei, când deja era blazat şi plictisit, Alexandru Mocanu a inaugurat un altfel de politică: politica virtuală. Plictisit, probabil, de bani, glorie, poziţie socială privilegiată, viaţă personală tumultoasă, Mocanu s-a setat pe mail-uri. Oricum, discursurile publice sunt obositoare şi presupun calităţi oratorice, aşa că e foarte simplu să-ţi pui secretara sau consiliera să se ocupe de redactarea unor puncte de vedere inepte, astfel încât să-i faci pe toţi să creadă că încă mai ai dorinţa de a comunica. Mai greu decât să comunici, pur şi simplu, e să faci lucruri efectiv, dar asta nu e doar hiba lui Mocanu. Personaj carismatic, dar şi destul de arogant – prea conştient de propria înălţime – senatorul supus analizei a încercat să fie prezent în judeţ în limita celei mai confortabile posibilităţi, lipsind însă exact în momentele cheie. Parlamentar prin substituţie în cursul a două mandate, înlocuindu-l pe mult mai faimosul şi mai avutul, Adriean Videanu, Mocanu a avut o activitate parlamentară destul de febrilă, chiar dacă de multe ori s-a dat lovit când era pus în situaţia de a răspunde la întrebări delicate. Pe de altă parte, este unul dintre puţinii foşti parlamentari ai Teleormanului care au avut bunăvoinţa şi dorinţa de a sprijini oameni aflaţi în situaţii dificile şi ne amintim susţinerea sa importantă în cazul Eduard Cristescu, campion la judo, în vârstă de 9 ani la acea vreme, diagnosticat cu o tumoră care i-a fost şi fatală în cele din urmă.

Mocanu nu a fost, deci, un politician de joasă speţă, ca atâţia alţii. El a muncit pentru a-şi construi cariera şi e unul dintre cei care au încercat să-şi folosească poziţia pentru a-i ajuta pe cei mai puţin privilegiaţi. Asta nu înseamnă că nu şi-a văzut şi de propriile interese, însă, comparativ cu atitudinea unora dintre cei care ocupă acum primele pagini ale ziarelor locale, Mocanu a încercat să împace, în mod echitabil, propriile interese cu cele generale.