De modul în care administrația publică locală din municipiul reședință de județ a gestionat șantierul deschis în tot orașul se plâng tot mai multe voci, probabil, nemailipsind mult până se va ajunge la o adevărată revoltă.
Dacă, până nu de mult, toate aceste lucrări erau motiv de mândrie pentru reprezentanții municipalității, recent însuși primarul Victor Drăgușin a reușit, într-o intervenție publică, să schimbe optica și, posibil contrar propriilor intenții, să mute orizontul de așteptare către “pesimist”, în mod special în ceea ce privește finalizarea lucrărilor la centrul pietonal al municipiului.
Acesta a încercat să justifice faptul că de foarte multă vreme nu s-a mai văzut picior de muncitor care să dea cel puțin impresia că lucrările înaintează invocând existența unei probleme majore în aprovizionarea cu granit, ba din cauza pandemiei, ba că s-au închis “multe prăvălii” la nivel mondial și că acum e greu să aduci oamenii înapoi din șomaj. În același timp însă, tot edilul încearcă și un soi de explicație prin faptul că, la nivelul municipiului, au fost deschise foarte multe șantiere în același timp și că devine complicat să iei muncitori de la o lucrare și să-i duci la alta. Or, tocmai acesta este unul dintre aspectele semnalate de foarte mulți locuitori ai orașului, încă din vară. Pe lângă disconfortul creat de lucratul “la mai multe capete”, de ce ar trebui să sufere cetățenii și din cauza faptului că, atunci când s-a decis o astfel de organizare de șantiere, au fost luate în calcul beneficii electorale din partea administrației, ori beneficii pecuniare din partea firmelor prestatoare care s-au înhămat la mai mult decât pot duce? Ar fi de crezut că firma care s-a “angajat” să încaseze banii pe mai multe lucrări deodată, s-a angajat, în același timp, și că poate să le execute pe toate odată. E adevărat că decurg mult mai ușor lucrările de demolări, de spart trotuare sau pavaje, și totul devine mult mai complicat atunci când trebuie să… reconstruiești (semnificația verbului “a reconstrui” a fost deja tocită de cât de mult a fost folosit în “mesajele publicitare” ale primăriei).
Pe de altă parte, explicațiile oferite de primar mai suferă câte o fractură logică, cum ar fi aceea că acesta pare să vadă un lucru negativ în faptul că “s-a ajuns de la 9 luni la 6 luni la livrarea unei comenzi”, precum nu pare să fie prea încurajator nici faptul că șansele pe care le dă continuării proiectului de reabilitare a centrului pietonal cu același constructor sunt de 50%, iar ca sprijin pentru creșterea acestui procent este invocat Dumnezeu.
Și, încă un aspect important. Argumentul că aprovizionarea cu granit poate determina întârzieri ar putea fi considerat unul valid. Însă, ce le împiedică pe cele două părți semnatare ale contractului să continue lucrările, având în vedere că, până la “etapa granit” mai sunt multe alte etape de bifat?
