Femeile din lumea bărbaţilor – Carmen Daniela Dan

Violeta Mocanu

În general, imaginea persoanelor publice este construită prin intermediul evenimentelor la care participă, întâlnirilor, fotografiilor împărtăşite sau interviurilor acordate. În ceea ce priveşte femeile din sfera funcţiilor publice, oamenii care le urmăresc activitatea îşi conturează opiniile în funcţie de informaţiile pe care le descoperă. Sunt realizate astfel clasamente în care femeile sunt menţionate fie în funcţie de notorietate, fie de frumuseţe, dar nu şi de competenţa în domeniu.

În ce o priveşte pe Carmen Daniela Dan, prefectul judeţului Teleorman, la o primă vedere ies în evidenţă eleganţa şi calităţile fizice, care, nu de puţine ori, au dus la comentarii răutăcioase. Este conştientă că, într-o lume dominată, încă, de bărbaţi, o femeie trebuie să muncescă de zece ori mai mult şi să demonstreze că, pe lângă calităţile fizice, importante sunt eforturile pe care le depune în activitatea desfăşurată.

Îşi deschide CV-ul cu funcţia de secretară a Şcolii Generale Nr. 3 din Videle şi este, în prezent, prefect al judeţului Teleorman. Pe parcurs a ocupat funcţii deloc de neglijat în administraţia publică locală: consilier juridic la Consiliul Judeţean Teleorman, în cadrul Serviciului Juridic şi Contencios, director executiv al Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor al Judeţului Teleorman şi funcţia de subprefect al judeţului. Un parcurs fulminant, la prima vedere, dar muncit, după cum însăşi reprezentanta Guvernului în judeţul Teleorman spune.

„Liviu Dragnea mi-a zis că pot să vin la Consiliul Judeţean dacă vreau, că au nevoie de jurişti”

Consideră că nu este un secret pentru nimeni faptul că vicepremierul Liviu Dragnea, la vremea aceea preşedinte al Consiliului Judeţean, a fost cel care i-a dat şansa să lucreze ca jurist şi să vadă cum se descurcă într-o altă postură decât cea în care fusese obişnuită. Despre întâlnirea cu acesta, Carmen Daniela Dan spune: „I-am zis că de doi ani am diploma în mână şi că nu mă regasesc în ceea ce fac, eu, care sunt de formare umanistă, nu mă regăsesc în debite şi credite. Şi atunci mi-a zis că pot să vin la Consiliul Judeţean dacă vreau, că au nevoie de jurişti. Propunerea a rămas atunci undeva, acolo, într-un sertăraş, dar am concluzionat că n-are sens să merg mai departe în bancă şi că e o posibilitate să văd cum este să fiu şi jurist. Atunci l-am întrebat dacă mai are nevoie de jurişti, mi-a zis că da…”.

Propunerea social-democratului, aceea de a lucra ca jurist, a determinat-o pe prima femeie prefect a judeţului, pe atunci angajată a Băncii Agricole, să renunţe la „salariul consistent” din bancă şi să facă naveta la Consiliul Judeţean aproape şase luni. Efortul, atât fizic cât şi financiar, n-a fost deloc mic, după cum însăşi Carmen Daniela Dan spune, având chiar impulsul de a renunţa la un moment dat. Dificil sau nu, a depăşit momentul şi, timp de opt ani, a fost angajata Consiliului Judeţean.

Despre anii petrecuţi ca jurist în cadrul Consiliului spune că „au fost cei mai importanţi” din parcursul său profesional. Despre cum se vede în următorii ani, funcţia de prefect acordându-se prin numire şi nu prin alegeri, spune ferm că este conştientă de efemeritatea acesteia şi că nu o deranjează deloc să revină la Consiliul Judeţean, acolo desfăşurându-şi activitatea în care se regăseşte şi pentru care s-a pregătit.

„Nu că mi-am dorit sau mi-aş mai dori să fiu actriţă, dar am cochetat la un moment dat cu ideea”

Pe lângă perioada petrecută în Consiliul Judeţean, vorbeşte cu mare plăcere despre perioada liceului, când, alături de „copii care proveneau din mediul artistic”, a avut posibilitatea să-şi pună în valoare calităţile actoriceşti. Despre drumul către Liceul Zoia Kosmodemianskaia spune că nu a fost unul presărat cu flori, regulile strice al perioadei pre-decembriste permiţându-i cu greu să poată susţine examenul de admitere: „Am ajuns la acest liceu pentru că asta a fost aplecarea mea – spre latura umanistă… Nu trebuia să învăţ, să înmagazinez nişte comentarii, eu mi le făceam singură. Şi, pentru că asta îmi doream, am citit, am auzit de acest liceu şi i-am spus tatălui meu că vreau să merg acolo. În vremea aceea, prin ’85, nu prea aveai voie să ieşi din judeţ, cei care terminau trebuiau să rămână în judeţ. Şi, pentru că eu îmi doream foarte mult să fac un liceu de filologie, iar în Teleorman nu exista unul, tatăl meu a stat trei zile să obţină o autorizaţie specială pentru ca eu să pot da admitere la un liceu din Bucureşti. Am dat examenul, am luat examenul şi nu-mi amintesc atât de mult de perioada de facultate, cum îmi amintesc de perioada de liceu”.

Spune că a cochetat într-o perioadă cu actoria şi a făcut figuraţie de film: „Am şi lucrat o perioadă în liceu, am făcut figuraţie de film, am şi cunoscut actori foarte buni şi renumiţi: venea Adrian Păunescu, venea Dana Dogaru, venea Fănuş Neagu, eu am fost colegă cu nepoata lui”.

„Sunt persoane care vor să scoată în evidenţă orice greşeală, simţi presiuni şi mai mari să nu greşeşti”

Despre emotivitatea care o trădează în momentele oficiale spune că s-a observat încă de la început, dar că este un lucru la care lucrează, conştientă fiind de faptul că nu o ajută prea tare. Vede emoţiile ca fiind normale în condiţiile în care „una este când eşti aşa cum ai vrea să fii şi alta este atunci când trebuie să fii atent la ce spui, cum spui, ce se poate înţelege din ce spui”. Diferenţa dintre apariţiile publice, ca prefect, şi cele de pe scenă, din perioada liceului, „cu inocenţa specifică unei anumite vârste” şi cunoscându-şi foarte bine rolul i se pare normală, în condiţiile în care, din postura de înalt funcţionar public trebuie să fie atentă pentru că „sunt persoane care vor să scoată în evidenţă orice greşeală”.