E uşor să fii român

Sorin Ovidiu Bălan

Este ceas de sărbătoare, zi naţională în care şi noi, românii, ca toate celelalte naţiuni, ne venerăm eroii şi elitele. Pentru ei a fost uşor să fie români. Au făcut  câte unul sau mai multe lucruri extraordinare, care au uimit omenirea şi toată lumea a exclamat: e român! Dar noi? Pentru noi, oameni de rând, cei care ne numim generic români, pentru noi e la fel de uşor? Pentru noi, cei care nu doar în momente excepţionale, ci în viaţa de zi cu zi, o fi la fel de uşor să fim români?

Eu cred că da. Trebuie însă să îndeplinim două condiţii: să fim atenţi şi să nu uităm.

Să nu uităm că săvăr­şirea binelui este o dato­rie. Să nu uităm că nu trebuie să facem altora ceea ce nu am vrea să ni se facă nouă! Să nu uităm să ţinem mereu aprinsă flacara înţelepciuniui acestui popor.

Să nu uităm să ne cin­stim păr­in­ţii! Să-i respectăm şi să-i onorăm pe cei vârstnici! Să-i învăţăm pe cei tineri din ştiinţa şi experienţa noastră! Să ocrotim şi să apărăm copi­lăria şi nevinovăţia. Să nu uităm să purtăm de grija soţiei şi copi­ilor! Să nu uităm să ne supunem legilor ţării şi cutumelor pământului. Să ne fie de învăţătură patim­ile celor­lalţi! Să fim îngăduitori faţă de greseli! Să ascultăm mult şi să vorbim mai puţin. Să dăm uitarii nedrep­tăţile! Să ras­plăt­im răul cu binele! Să nu uităm să fim drepţi şi să ne fer­im de vanitate.

Mai pe scurt, să nu uităm să fim oameni.

Şi ar mai trebui să fim atenţi ca moştenirea pe care am primit-o să nu mai lăsăm să fie risipită, oridecare ar fi ea, materială sau spirituală.

Nu-i aşa că nu e greu să fii român?