Schimbările climatice au impactat considerabil ecosistemele, economia şi sănătatea oamenilor. Numai în acest an, pe întreg mapamondul, au avut loc incendii, inundaţii şi erupţii vulcanice de proporţii catastrofale.
Daunele cauzate bunurilor imobile şi infrastructurii, dar mai ales sănătăţii umane antrenează costuri ridicate pentru societate şi economie. Un exemplu elocvent îl reprezintă inundaţiile din perioada 1980-2011, când au fost afectate peste 5,5 milioane de persoane, iar pierderile economice directe rezultate au fost de peste 90 de miliarde de euro. Schimbările climatice au fost recunoscute ca fiind un risc pentru stabilitatea sistemului financiar şi a economiei.
Astfel, în 2015 statele membre ale UE au semnat Acordul de la Paris pentru consolidarea răspunsului global la această ameninţare iminentă. Unul dintre scopurile acestui acord este asigurarea faptului că finanţările sunt coerente, implică măsuri de rezilienţă la schimbările climatice şi definesc o traiectorie către o dezvoltare bazată pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Consecinţele schimbărilor climatice nu se referă numai la impactul economic al fenomenelor meteorologice extreme sau al creşterii nivelului mării, ci şi la riscul ca investiţiile să îşi piardă valoarea ca urmare a modificărilor aduse cadrelor de politică, tehnologice şi juridice asociate combaterii schimbărilor climatice.
În baza Cadrului Financiar Multianual 2021-2027, Uniunea Europeană intenţionează să sprijine proiectele publice şi private, alocând cel puţin 30 % din bugetul său pentru măsuri climatice. Partea corespunzătoare din bugetul UE reprezintă aproximativ 358 de miliarde de euro.
Comisia Europeană şi Banca Europeană de Investiţii şi-au continuat eforturile de a pune la dispoziţie suport financiar public pentru investiţiile durabile, în special pentru cele legate de mediul înconjurător.
UE a recunoscut necesitatea unei strategii coerente, care să combine normele de reglementare a pieţelor financiare, cu sprijinul strategic pentru investiţii sustenabile.
Comisia nu a estimat încă amploarea investiţiilor necesare pentru o tranziţie justă pe plan social şi durabilă din punctul de vedere al mediului, către o economie rezilientă şi neutră pentru climă, până în 2050, care să acopere atât atenuarea schimbărilor climatice, cât şi adaptarea la acestea.
Este recunoscut pe scară largă faptul că această tranziţie reprezintă o provocare şi va presupune investiţii publice şi private semnificative. În acest sens, va fi nevoie atât de majorarea plafoanelor de finanţare, pentru ca investiţiile necesare să conducă la o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, cât şi de consolidarea stabilităţii financiare, prin integrarea considerentelor legate de mediu, sociale şi de guvernanţă în deciziile de afaceri şi de investiţii.
Caracterul dinamic al mediului înconjurător are repercusiuni în toate sectoarele economiei, lucru care duce la necesitatea implementării unor măsuri de adaptare sistemice.
Uniunea Europeană a prevăzut în tratatele sale obiective legate de protecţia mediului şi de dezvoltarea durabilă, asumându-şi angajamentul de a sprijini eforturile internaţionale de combatere a schimbărilor climatice.
