Într-o recentă declarație referitoare la prețurile uriașe la energie și gaze de nesuportat pentru aproape 5 milioane de consumatori, premierul Cîțu îi sfidează pe români și declară că “nu vom interveni pentru a plafona prețurile la energie și gaze, asta ca să fie clar pentru toți”, refuzând astfel, o nouă ordonanță de urgență, așa cum a procedat Guvernul PSD, când prin Ordonanța 114 a plafonat prețurile la energie și gaze pe trei ani. Din nenorocire pentru români, guvernul PNL a anulat această ordonanță lăsând stabilirea prețurilor la bunul plac al furnizorilor de energie, creându-se condițiile jafului național generalizat prin scumpirile uriașe ale energiei, deși sunt prevederi legale clare, pe care le-ar putea aplica.
Degeaba recunoaște ministrul Energiei neghiobia liberalizării sălbatice, făcută de guvernele PNL, și trimite controale la furnizorii care au scumpit facturile la electricitate și gaz. Controalele nu micșorează facturile, sunt doar propagandă de ochii lumii. Soluția este cea susținută de PSD! Aplicarea urgentă a prevederilor din legea concurenței care dau statului dreptul să intervină pentru a pune sub control dezmățul scumpirilor nestăvilite precum și măsuri de protecție a celor mai vulnerabili consumatori. În plus, PSD va acționa pentru înființarea unei comisii parlamentare de control care să identifice precis cauzele și responsabilitățile abuzului monopolist care a crescut exponențial profiturile corporațiilor din energie, pe seama populației și a restului firmelor din România.
Românii sunt puși în genunchi! Cu salarii, pensii, alocații înghețate, dar cu un înfricoșător carusel al scumpirilor care le spulberă puterea de cumpărare.
Ce se va întâmpla în final, nimeni nu știe. Domnul Cîțu are cu toatul alte probleme. Vrea cu orice preț să promoveze Programul Anghel Saligny, al treilea PNDL cu un buget de peste 50 de miliarde de lei, bani din rezerva bugetară a primului ministru în care se regăsesc și peste 3 miliarde de la pensionari, cu care vrea să cumpere voturile primarilor PNL pentru a fi ales președintele partidului, o funcție pe care și-o dorește cu toată ființa lui, o funcție care îi dă puteri mai mari decât are în prezent, ca prim-ministru al României. De o asemenea sfidare și un cinism atât de feroce nu a avut parte niciodată poporul român în cei 30 de ani de democrație.
