În contextul discuțiilor despre economie, deficit, taxe, tăieri și cheltuileli, multe dintre ele deșănțate, pe care le auzim zilnic în spațiul public, nu aveau cum să nu țină capul de afiș costurile pe care România le are cu politicienii și cu partidele, în general. Printre cele mai recente teme de dezbatere se numără cea referitoare la banii pe care parlamentarii îi încasează pentru cazare, deși mulți dintre ei ar deține locuințe în București. Dar, dacă se poate, de ce să nu-i ia. Unul dintre cazurile atipice pare să îl reprezinte fostul senator de Teleorman, Dănuț Cristescu. Într-o postare pe pagina sa de Facebook, acesta spune că a refuzat să încaseze banii pentru cazare.
“Zilele acestea s-a reaprins discuția despre banii de cazare pe care îi primesc parlamentarii. Din nou, ne confruntăm cu explicații penibile, eschive și argumente care sfidează bunul-simț. Se discută despre legalitate, despre moralitate – dar ce se pierde din vedere este un lucru simplu: ce fel de oameni suntem noi, de fapt, când nimeni nu ne obligă să fim cinstiți?
Eu sunt unul dintre foștii parlamentari – și sper să nu fiu singurul – care nu a încasat bani de cazare. Unii, când au auzit asta, au râs de mine. Mi-au zis direct: „Ce fraier ai fost!”
Ei bine, dacă a nu profita de un beneficiu discutabil legal, dar profund imoral în ochii celor care te-au trimis acolo, înseamnă să fii fraier… atunci îmi asum „fraierimea” cu demnitate.
Pentru mine, a fost ceva absolut normal. Nu era o decizie eroică, ci una care ține de cei șapte ani de acasă și de modul în care mă raportez la cei care m-au votat. La oameni. La încrederea lor.
Din păcate, partidele politice promovează tot mai des oportunismul, nu meritul. Vedem personaje care s-au plimbat prin 3-4 partide, care au ajuns pe liste doar pentru că se gudură pe lângă un lider de partid. Îi vedem zilnic, în poziții cheie, în timp ce meritocrația devine o excepție.
Să ai coloană vertebrală în politică, să spui „nu” când e tentant să spui „da”… e o alegere din ce în ce mai rară.
Nu intenționam să scriu despre faptul că eu nu am luat banii de chirie. Dar văzând tema reapărută în spațiul public, și mai ales reacțiile celor din jur – unii chiar m-au luat în râs pentru gestul meu – am simțit nevoia să spun ceva:
Corectitudinea nu e o rușine. Nu e o slăbiciune. Nu e un motiv de râs.
Dar în ziua de azi pare că a devenit așa.
Iar când corectitudinea ajunge să fie o ciudățenie… poate ar fi cazul să ne întrebăm cine sunt, de fapt, cei care ne conduc și cum ajung acolo”, scrie fostul senator Dănuț Cristescu.
