Carmen Dumitrescu
Secretomania în Teleorman este una dintre tarele comuniste de care părem a nu ne putea elibera. Şi, din păcate, nici pronosticurile nu ne sunt foarte favorabile în privinţa asta. Astfel că, la momentul la care discutăm, aleşii locali şi judeţeni sunt nişte dileme atât pentru mass-media, cât şi pentru populaţie. Curioşi din fire, am cerut şi explicaţii instituţiilor responsabile cu privire la lipsa de pe site-urile lor a CV-urilor aleşilor, dar şi accesul la aceste documente publice, necesare pentru a-i populariza pe cei în cauză, mai ales în contextul în care activitatea lor nu este tocmai una dintre cele mai vizibile posibil. Răspunsul a fost halucinant, atât din partea secretarului Primăriei Alexandria, Iulian Purcaru, cât şi din partea responsabilului departamentului de comunicare al Consiliului Judeţean Teleorman, Petru Săvuşcă: “CV-urile nu sunt publice, pentru că au în cuprinsul lor date cu caracter personal”. Am insistat în această privinţă, vreme de câteva săptămâni, însă atitudinea celor în cauză nu s-a schimbat, generând astfel, în perspectiva noastră, senzaţia că fie consilierii locali şi judeţeni nu sunt mândri de trecutul lor, fie instituţiile nu sunt familiarizate cu recomandările şi normele în materie de transparenţă, care clarifică atât nevoia, cât şi obligaţia de a oferi opiniei publice toate datele publice legate de aleşii neamului.
Pentru că, odată ajunşi într-un for decizional, în baza unui vot popular, consilierii, fie ei locali sau judeţeni, trebuie să aplice principiul transparenţei şi să le ofere oamenilor argumente continuu pentru faptul că se hrănesc din nişte bani publici. Deci şi CV-urile lor ar trebui să fie la fel publice ca şi banii pe care îi încasează lunar. Argumentul legat de prezenţa datelor cu caracter personal e halucinant prin însăşi natura lui, pentru că nimeni nu-şi scrie în CV seria şi numărul cărţii de identitate şi nici CNP-ul. Dar, aparent, nici aleşii neamului, nici instituţiile care le adăpostesc şedinţele publice nu consideră că recomandările IPP cu privire la transparenţă trebuie respectate. Că doar Teleormanul nu e Europa şi nici parte a ei. Ar fi totuşi util pentru responsabilii în Comunicare din instituţiile vizate să deschidă, în treacăt, site-ul Parlamentului României, alcătuit tot din aleşi ai neamului, şi să vadă acolo că deputaţii şi senatorii au nu doar CV-urile publice, ci şi fotografiile şi descrierea amplă a activităţii lor în forul decizional naţional. Dar, probabil, întreţinerea unei astfel de practici i-ar solicita prea mult pe responsabilii cu acest lucru din instituţiile cu pricina şi de ce să nu fie comod, când lumea înghite orice poveste despre date personale?
Desigur, se pot face investigaţii cu privire la trecutul fiecărui consilier local sau judeţean care ar duce, probabil, la descoperirea unor aspecte mult mai interesante decât ce s-ar fi trecut în vreun CV. Astfel că, în fapt, cei care nu doresc să-şi facă public CV-ul îşi aduc, de fapt, un deserviciu, în cazul în care au scheleţi prin dulapuri. În fapt, acesta este şi avantajul transparenţei: te protejează de atacuri, pentru că presa are şi ea comoditatea ei. Dar provocările de genul acesta au consecinţe, iar când renunţă la comoditate, jurnaliştii pot fi destul de dibaci în urmărirea unor obiective. Mai ales că nimic nu e mai fascinant decât să faci o incursiune în trecutul unui individ care ajunge, fără merite deosebite şi fapte de răsunet, să ocupe poziţii care influenţează viaţa comunităţii.
