De cele mai multe ori, termenul de valabilitate al unui produs poate ridica suspiciuni, mai ales în ultimul timp, când tot mai multe supermarketuri pun la ofertă produse al căror termen de expirare se apropie. Cele mai vizate categorii de produse sunt lactatele și mezelurile. În mod normal, cumpărătorii se orientează către produsele cele mai proaspete, însă dacă, spre exemplu, un produs este la promoție și expiră în câteva zile, tentația de a-l cumpăra este mare, în ideea că oricum va fi consumat înainte de termen.
Există mai multe criterii ce stabilesc termenul de valabilitate al unui produs, precum producătorul, tipul de ambalare, procesul de fabricație, testele efectuate, condițiile de depozitate sau conservanții introduși. Mai jos vor fi expuse principalele amănunte, la care cumpărătorii ar trebui să fie atenți, atunci când cumpără alimente de bază.
Carnea, care nu este proaspătă, se recunoaște astfel: pe alocuri, suprafața este umedă, lipicioasă și de culoare mai închisă. Mirosul puțin acid, grăsimea de consistență moale, mușchii, în tăietură, sunt umezi, de un roșu întunecat, iar sucul rezultat este tulbure. La apăsarea cu degetul, gropița formată se îndepărtează lent.
La mezeluri, precum cârnați, tobe, salamuri, preparatele din carne în membrană, dacă nu sunt proaspete, membrana este deformată, cu goluri și chiar lipicioasă. Dacă producătorul nu respectă procesul tehnologic de fabricație, sub membrana produselor apar inele verzui, care indică o calitate compromisă.
Înainte de achiziționa pește proaspăt, este bine să se examineze ochii și urechile acestuia. Dacă ochii sunt înfundați în orbite sau urechile sunt dezlipite de branhii, atunci peștele este vechi și nu ar trebui cumpărat. De asemenea, branhiile peștelui ar trebui să aibă culoarea roșie, nicidecum cenușie. Mucoasa de pe peștele alterat are un miros neplăcut, iar carnea peștelui este moale, la palpare.
În ceea ce privește făina, aceasta trebuie să fie sub formă de pulbere fină albă sau alb-gălbui, cu miros dulceag. Nu se admite un gust amar, acru sau scrâșnire la mestecare, care poate indica prezența impurităților și contaminarea cu dăunători.
La ouă, coaja trebuie să fie curată, fără pete, fără miros, tare și mată. Albușul trebuie să fie transpartent, omogen, fără pete sau impurități. Gălbenușul trebuie să fie compact, de culoare galben – deschis până la galben – roșiatic. La ouăle învechite, coaja este lucioasă, spațiul de aer este mare, iar albușul are aspect lichefiat.
Laptele, în mod normal, are o culoare albă, cu nuanțe slab gălbui. Alte nuanțe de culori în lapte arată faptul că animalul a fost a fost bolnav, ori laptele a fost falsificat. Gustul laptelul proaspăt este dulceag, iar în cazul în care acesta este sărat sau amărui, poate fi din cauza prezența unei bacterii, când produsul este deja alterat. Mirosul laptelul devine acrișor, când are un început de alterare.
Zahărul nu are termen de valabilitate – depozitat în condiții optime, cu o umiditate de cel mult 70%, ambalat în condiții igienice, zahărul poate fi consumat fără probleme chiar și câțiva ani de la producere. Chiar și în cazul în care este depozitat în condiții de umezeală mari, acest lucru nu dăunează sănătății. Companiile care nu respectă standaredele de calitate declară întotdeauna un termen de garanție mai mic decât ce este în realitate.
