Copii-problemă sunt consideraţi acei copii care au rezultate slabe la învăţătură, incapabili să se concentreze, mereu agitaţi, adesea agresivi, sunt un coşmar pentru profesori, pentru colegi, chiar şi pentru părinţi. Sunt catalogaţi, adesea, drept prost educaţi, obraznici şi chiar “răi”, iar familiile şi profesorii dau vina unii pe alţii şi aşteaptă unii de la ceilalţi rezolvarea situaţiei. Dar dacă lucrurile sunt altfel decât par şi, în realitate, nu este vorba despre o problemă de educaţie, ci de una medicală?
Odată privite lucrurile în această direcţie şi acceptând ideea că natura celor menţionate anterior poate fi de ordin medical, hiperactivitatea, neatenţia sau slaba concentrare, având la bază sindromul de hiperactivitate cu deficit de atenţie sau tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie – ADHD, copilul trebuie evaluat în vederea diagnosticării şi stabilirii gradului de afecţiune. Aşa se face că anual la nivelul judeţului Teleorman tot mai mulţi copii sunt diagnosticaţi cu ADHD şi asta nu pentru că ar creşte neapărat numărul celor care suferă de această tulburare, ci mai degabă pentru că părinţii au început să nu mai pună lipsa atenţiei pe seama răsfăţului, încep să recunoască semnalele sindromului şi, în ultimul rând, îşi fac curaj să ceară ajutor, multora fiindu-le teamă că odată pus un astfel de diagnostic, copilul va fi marginalizat. Şi educatorii sau profesorii privesc lucrurile altfel, iar copiii care care prezintă această tulburare nu mai sunt etichetaţi greşit, părinţilor fiindu-le recomandat un consult de specialitate. Astfel, potrivit purtătorului de cuvânt al CAS Teleorman, Mihaela Popa, numărul copiilor diagnosticaţi şi care au primit tratament medicamentos în Teleorman a crescut anual cu 11 -12 procente. Dacă în anul 2010 în Teleorman au fost diagnosticaţi şi trataţi 50 de copii cu ADHD, în 2011 numărul acestora a cresut la 56, iar la finalul lui 2012 numărul copiilor cu deficit de atenţie a fost de 62 de copii. Tratamentul copiilor diagnosticaţi în 2012 cu ADHD a costat 144.531,86 lei, cu un consum mediu pe pacient prin Comisie pe an de 2.331 lei. De precizat că ADHD nu este o boală cronică, iar numărul copiilor cu această afecţiune nu se menţine de la an la an, deoarece tratamentul este diferit pe fiecare caz în parte.
După ce au fost diagnosticaţi de medic, copiilor li se prescrie un tratament, atât medicamentos, dar şi o terapie de concentrare a atenţiei, numită terapie comportamentală. În afară de terapia comportamentală şi a medicaţiei prescrise, un rol important spre vindecare, dacă putem spune aşa, îl au părinţii, care trebuie să respecte un program ferm şi acasă. Trebuie să fie consecvenţi în reacţia pe care o au atunci când copilul are un comportament neadecvat, să stabilească reguli şi să aplice pedepse în cazul nerespectării acestora. Problemele legate de tulburarea ADHD sunt uneori subevaluate în cabinetele medicale şi de obicei ignorate în şcoli, de aceea copiii cu ADHD sunt de multe ori stigmatizaţi, tocmai pentru că nu există, un mod eficient de recunoaştere şi de integrare a lor în comunitatea de învăţământ. În continuare, ADHD este considerată o tulburare controversată, aspect care îi determină pe părinţi, fie să ascundă boala copilului, fie să nu accepte că ar putea fi vorba de o afecţiune; unii susţin că nu e vorba despre o problemă înnăscută, ci de una indusă de modul de viaţă modern, în care aditivii alimentari ar avea un mare rol; alţii cred sincer că e vorba despre o boală care trebuie tratată cu medicamente specifice; alţii se tem de o astfel de medicaţie, iar alţii, susţin că, de fapt, nu există nici o boală şi că e vorba despre greşeli de educaţie, revenind la eticheta de “rău şi prost-crescut”. (C.P.)
