De duminică, odată cu intrarea în vigoare a noului contract cadru, în medicina românească s-au adus mai multe schimbări, ramura cu cele mai multe adăugiri fiind medicina de familie, acesteia revenindu-i sarcina de a acorda cât mai multe servcii medicale, de a stabili dacă un caz este sau nu de spital, de a îndruma pacienţii către ambulatoiu de specialitate la cabinetul adecvat, de a examina toţi pacienţii o dată pe an sau o dată la trei ani, în funcţie de vârstă şi risc medical, fără ca aceştia să aibă nevoie. Este vorba de acele consultaţii de prevenţie, în cadrul cărora pacientul va trebui să răspundă şi unor întrebări legate de stilul de viaţă şi de bolile din familie, care ar putea reprezenta un risc.
Cu alte cuvinte, prin noul contract-cadru, cei mai mulţi pacienţi vor fi trataţi de medicul de familie sau în policlinică. Internările în spital ar fi ultima soluţie. Toate aceste servicii însă nu vor fi gratuite sau la aceeaşi bani ca până acum. Finanţarea pentru asistenţă medicală primară şi ambulatoriu de specialitate va creşte, astfel încât acestea să ofere servicii medicale la costuri reduse faţă de cele acordate în regim de spitalizare.
Astfel, medicii de familie pot acorda, în afara celor 20 de consultaţii în medie pe zi plătite de către Casa de Asigurări, şi alte consultaţii finalizate cu bilet de trimitere către o altă specialitate sau cu prescripţie medicală, fără a mai încasa de la pacienţi contravaloarea acestora. Aceste servicii se acordă în anumite situaţii stabilite prin norme şi vor intra în plata per capita (pe asigurat). De asemenea, medicii de familie şi medicii specialişti din specialităţile clinice pot elibera, pentru pacienţii internaţi cu boală cronică confirmată, reţetă pentru medicamente şi materiale sanitare.
Spitalele nu au voie să mai spună că nu dispun de medicamente, deşi această prevedere este valabilă de mult timp, şi asta pentru că sunt obligate să suporte toate cheltuielile pentru asiguraţii internaţi în regim de spitalizare continuă şi în regim de spitalizare de zi, inclusiv pentru medicamente. Nici în noul contract cadru nu sunt stipulate sancţiuni în acest sens, dar bugetele spitalelor vor fi suplimentate astfel încât să aibă bani pentru medicamente. Alexăndrenilor le vine greu să creadă că nu vor mai cumpăra medicamente, pentru că de fiecare dată, spun ei, se spune că medicamentele cumpărate ba sunt decontate, ba că medicii nu au voie să trimită pacienţii să cumpere medicamente, seringi sau altfel de medicamente şi materiale sanitare necesare tratamentului, pentru că de fiecare dată, sunt trimişi să achiziţioneze o parte din cele necesrae tratamenului. E adevărat că nu medicul direct este cel care face solicitarea, ci asistentele sunt cele care spun că nu dispun de medicamente sau seringi de un anumit gramaj, recomandând, nu impunând, că ar fi mai bine să fie cumpărate şi “te conformezi. Când eşti la anaghie şi sănătatea ta depinde de două trei faşe sau câteva fiole de algocalmin sau antibiotic, te duci şi le ei. Nu te mai uiţi la bani, chiar dacă toate sunt scumpe şi le iei fără reţetă că eşti internat în spital. Nu ai ce face dacă ţi se spune că nu au pe stoc”, a spus Severina Alexandru, pusă la un moment dat în aceastză situaţie cu băieţelul care avea febră şi s-a dus cu el la spital.
Revenind la noul contract cadru, de anul acesta au fost introduse servcii suplimentare, serviciile acordate în ambulatoriu (în afara spitalului) fiind şi ele modificate. Astfel, pacientul beneficiază de investigaţii suplimentare, pentru care nu va mai fi internat în spital. Acestea sunt ATPO, sodiu seric, potasiu seric, transferină, angiografie RMN/segment, testosteron, care se fac în cabinelte de analize medicale altele decât cele din spitale. Pe lista dispozitivelor medicale acordate în ambulatoriu este trecut şi dispozitivul necesar pentru copii până la 18 ani cu mucoviscidoză, dar şi dispozitivul pentru protezarea femeilor cu mastectomie totală. În schimb, nu se mai regăsesc în pachetul de bază serviciile de homeopatie şi fitoterapie.
Contractul-cadru aduce noi prevederi şi pentru medicamente. Medicii pot prescrie asiguraţilor, pentru bolile cronice, medicamente cu şi fără contribuţie personală pentru sublistele A şi B, o prescripţie sau mai multe prescripţii lunar, cu maxim şapte medicamente. Până acum, se putea face o singură prescripţie. În cazul bolnavilor cu boli cronice stabilizate, medicii de specialitate pot prescrie medicamente pentru o perioadă de până la 90/91/92 de zile, perioada fiind stabilită de comun acord de medicul prescriptor şi pacient. A crescut şi perioada pentru care pot fi prescrise medicamentele pentru afecţiunile acute, de la trei-cinci zile, la trei-şapte zile.
Posibilitatea prescripţiei fracţionate atât pentru numărul de medicamente, cât şi pentru cantităţile din fiecare medicament este o altă noutate.
Fracţionarea cantitativă se va face la nivelul necesarului pentru o lună sau multiplu întreg de acesta. Cu alte cuvinte, pacienţii pot lua câte pastile au nevoie şi nu o cutie întreagă. Fracţionarea presupune şi faptul că un pacient care nu găseşte toată reţeta la o singură farmacie poate merge la altele, iar reţeta poate fi accesată oriunde.
De asemenea, s-a introdus posibilitatea acordării de servicii medicale pentru cei aflaţi în zone izolate, în sensul că medicii de familie vor putea face consultanţii şi pune diagnostice prin sistemele de telemedicină rurală, dezvoltate de Ministerul Sănătăţii. Prin aceasta se urmăreşte creşterea accesului la servicii medicale pentru cei aflaţi în zone izolate, întrucât 50% din populaţia ţării locuieşte în zone rurale unde îngrijirea medicală nu este uşor accesibilă. Tipurile de servicii furnizate prin sistemele de telemedicină sunt ecografia generală şi EKG-ul standard. (C.P.)
