Sorin Ovidiu Bălan
O parte dintre funcţionarii publici nu şi-au primit salariile, deşi data de plată era zece ianuarie. Cei mai afectaţi au fost profesorii, ca de obicei, ale căror salarii le plătesc primăriile. Desigur, oamenii s-au dus să ceară socoteală, mai întâi la primari, apoi s-au plâns la sindicat. Dar banii tot nu i-au primit.
Explicaţiile primarilor date celor rămaşi cu buzunarele goale şi fără posibilitatea de a-şi plăti ratele la bănci a fost de-a dreptul halucinantă. S-a schimbat modalitatea de a face rost de bani.
Adică. Trebuie, pentru fiecare salariu, să se facă un teanc de hârtii. Adică, sub pretextul că trebuie mai multă rigoare în cheltuirea banului public, justificarea fiecărei taxe. Dacă socotim câte taxe sunt în România, înţelegem ce tanc de hârtii trebuie făcute în fiecare lună. Hârtii ştampilate, semnate, parafate, transportate la trezorerie unde, alţi funcţionari, le iau din nou la mână, le verifică şi abia după aceea se plătesc lefurile.
Deşi sunt de acord că banul public trebuie gestionat cu parcimonie, primarii nu înţeleg un lucru: de ce, în epoca electronicii, toate astea nu se fac pe suport electronic, nu se trimit prin e-mail şi nu se rezolvă la fel, pe e-mail. Sute de tone de hârtie vor fi astfel cruţate de la o folosinţă inutilă.
De ce însă Ministerul de Finanţe se încăpăţânează să ceară toate aceste documente pe hârtie? E simplu. Maldărele de hârtii trebuisc verificate. De către cine? De către funcţionari. Cine sunt funcţionarii? Membrii de partid care au pus şi ei umărul în campanie, nu neapărat cu fonduri, ci cu cârca, cu lipitul afişelor şi împărţirea materialelor de propagandă. Şi toţi aceşti membri de partid aşteaptă acum răsplata. Aşteaptă o leafă şi, eventual, un sistem care mergând greoi, să-i faciliteze şi o mică şpăguţă, ca să urgenteze treburile.
Și doar nu o să-i plătească din banii lor, demnitarii pentru care au lipit afişele. Că doar de aia există bugetul de stat.