Sorin Ovidiu Bălan
Recenta eliberare a lui Cristian Cioacă din penitenciar, ne-a aruncat în plin absurd. A născut situaţii pentru care am putea fi invidiaţi de regii absurdului, Franz Kafka şi Eugene Ionesco.
Mai înainte însă de a ne referi la ele, să punem lucrurile la punct. Dacă a fost eliberat, Cioacă nu însemnă că este nevinovat. Dimpotrivă, pe vinovăţia lui s-a pronunţat deja o instanţă, aceasta l-a găsit vinovat de omor deosebit de grav şi l-a condamnat la douăzeci şi doi de ani de puşcărie. Şi atunci, cum de este Cioacă liber? Pentru că în urmă cu două zile, când i s-a dat drumul, nu s-a judecat vinovăţia inculpatului, adică pe fond, cauza, ci dacă Cioacă poate influenţa ancheta, dacă este pericol public, dacă eliberarea lui nu poate oripila opinia publică. Curtea a decis că nu şi aşa a devenit liber. Dar nici aici cu libertatea, nu stăm prea bine. Cioacă este cercetat în stare de libertate, dar are o serie de interdicţii. Ei bine, tocmai aceste interdicţii ne-au aruncat în plin absurd.
Spre exemplu. Cioacă trebuie să se întoarcă să lucreze în Poliţie. Are şi dreptul, şi obligaţia în acelaşi timp. Dreptul, pentru că instanţa care l-a eliberat nu i-a interzis acest lucru şi obligaţia pentru că a făcut Academia de Poliţie şi are un contract cu statul ca o anumită perioadă de timp să nu plece din poliţie. Poate să o facă doar dacă plăteşte şcolarizarea. Iar Cioacă nu are de gând să păţească asta, aşa că luni de dimineaţă, ca o floare, s-a prezentat la locul de muncă, adică la Poliţie. Aici, altă belea. O fi el Cioacă un om liber care poate lucra în Poliţie, dar nu are voie să poarte armă, nici uniformă, nici să conducă maşini cu însemnele Poliţiei, nici să ia legătura cu publicul, nici să întocmească acte procedurale. Adică, într-un cuvânt: nimic. Şi atunci, ce face? E poliţist virtual şi prinde hoţi la jocurile pe calculator? Enigma a dezlegat-o şeful unităţii de poliţie căruia i-a căzut pe cap povestea. L-a pus la administrativ. Unde adică se bate de muscă şi ia pentru nimic o leafă de la stat. Adică, e mai bine să fii poliţist acuzat de omor deosebit de grav şi chiar condamnat în primă instanţă, că apoi, dacă eşti cercetat în stare de libertate, iei leafă fără să faci nimic, spre deosebire de fraierii de colegi ai tăi care se tăvălesc în stradă cu infractorii.
Dar cea mai absurdă fază mie mi se pare alta. Cioacă a fost eliberat sub control judiciar. Adică are obligaţia ca la intervale regulate de timp să fie verificat şi să se prezinte la… Poliţie.
Vă daţi seama situaţie. Cioacă se duce la serviciu. Intră la parter, unde se află poliţistul însărcinat cu supravegherea lui, semnează că a fost cuminte, după care urcă la etaj, se aşează la birou, pentru că acum este poliţist.
De la infractor la poliţist, în acest caz, nu este diferenţă decât de un etaj.
Nu degeaba Eugene Ionesco a fost român.
